Uciderea în Mexic a baronului drogurilor „El Mencho” ar putea declanşa un „efect de balon”, iar Europa riscă să devină principala destinaţie pentru cocaină şi fentanil.
Forțele speciale mexicane l-au ucis duminică, într-un oraş de munte din statul Jalisco, pe cel mai căutat baron al drogurilor din America de Sud, Nemesio Oseguera Cervantes, cunoscut sub numele de „El Mencho”, liderul Cartelului Jalisco Noua Generație. Operațiunea a fost aclamată la Washington, unde a fost privită ca un triumf, a dezlănțuit un infern în Mexic, în timp ce Europa este prinsă între două stări contrarii: satisfacţia pentru lovitura grea dată cartelurilor de droguri şi teama că această lovitură ar putea avea un efect de bumerang.
Planul Columbia a eşuat, ţara produce mai multă cocaină ca niciodată
Oricine este familiarizat cu istoria războiului american împotriva drogurilor din America Latină va recunoaște în evenimentele de la sfârşitul săptămânii trecute un tipar care s-a repetat timp de un sfert de secol, cu aceleași promisiuni și același rezultat. Este tiparul Planului Columbia.
În anul 2000, SUA și Columbia au lansat ceea ce era pe atunci cel mai ambițios program antidrog din emisfera vestică. Scopul oficial: reducerea producției de cocaină cu 50% în termen de șase ani, slăbirea gherilelor FARC și stabilizarea statului columbian. Miliarde de dolari americani au fost investiți în elicoptere, forțe speciale, tehnologie de informații și campanii de pulverizare a erbicidelor la scară largă asupra plantațiilor de coca. Strategia se baza pe o logică simplă: distrugerea plantațiilor, uciderea sau arestarea șefilor, iar astfel problema dispărea. A fost o logică greșită, după cum reiese dintr-o analiză publicată de Berliner Zeitung.
Cifrele vorbesc de la sine. Între 2001 și 2004, suprafața cultivată cu coca în Columbia a scăzut de la aproximativ 170.000 la 114.000 de hectare, situaţie care a fost sărbătorit la Washington ca o dovadă a succesului acestui program. Scăderea a fost însă una iluzorie, producția mutându-se practic către regiuni din Peru și Bolivia. Economiștii numesc asta „efectul de balon”: dacă apeși pe o zonă, se umflă alta.
De altfel, în 2022, Oficiul ONU pentru Droguri și Criminalitate (UNODC) raporta un nou record: 230.000 de hectare de cultivare a coca în Columbia, cu un potențial de producție de 1.738 de tone de cocaină, cele mai mari cifre înregistrate vreodată. Mai mult, producția a continuat să crească în 2023, iar Columbia deţine acum aproximativ 67% din suprafața cultivată cu coca la nivel mondial. Astfel, la un sfert de secol după punerea în aplicare a Planul Columbia țara produce mai multă cocaină ca niciodată.
Fiecare șef de cartel ucis, fiecare rută de distribuție scoasă din uz vor fi înlocuite de unele noi
Experții de la Brookings Institution au rezumat astfel situația: strategia a schimbat condițiile de producție, dar nu și logica economică a afacerii. Atâta timp cât există cerere în țările consumatoare, iar marjele de profit sunt astronomice, fiecare metru pătrat distrus, fiecare șef de cartel ucis, fiecare rută scoasă din uz vor fi înlocuite de unele noi.
Mai mult decât atât, între 2002 și 2008, soldații columbieni au ucis cel puțin 6.402 civili și le-au prezentat moartea ca fiind gherile ucise în luptă. Aceste așa-numite „falsos positivos” (victime false) nu au fost un fenomen izolat al unităților individuale, ci un rezultat sistemic al unei structuri de stimulare axate pe „numărarea cadavrelor”. Superiorii stabileau cote, iar între brigăzi era o competiţie în a executa „inamici”.
Pulverizarea cu erbicide nu a distrus doar plantațiile de coca, ci și culturile de porumb, banane, manioc, adică mijloacele de trai ale fermierilor săraci. Înrăutăţirea situaţiei a creat exact baza de recrutare de care aveau nevoie gherilele și cartelurile.
Paralelele cu situaţia de acum din Mexic sunt izbitoare, iar diferențele constatate de experţi fac ca situația să fie chiar mai periculoasă. Oficial, uciderea lui „El Mencho” a fost o operațiune mexicană, dar contextul politic este clar: președinta Mexicului, Claudia Sheinbaum, se afla sub o presiune enormă pentru a obține rezultatele cerute de Donald Trump împotriva cartelurilor, liderul de la Casa Albă ameninţând că dacă nu se vor lua măsuri va trimite armata americană să rezolve problemele.
Europa riscă să devină producător de fentanil la scară industrială
Însăși Sheinbaum criticase în trecut așa-numita „strategie a șefilor” – eliminarea țintită a liderilor cartelului. Istoria Mexicului este plină de exemple în care uciderea sau arestarea unui șef nu a însemnat sfârșitul unui cartel, ci mai degrabă a fost începutul unui proces de dezintegrare care a multiplicat violența. Când „El Chapo” Guzmán a fost arestat și extrădat în SUA în 2016, Cartelul Sinaloa nu s-a dezintegrat, ci s-a divizat în facțiuni rivale care de atunci se luptă între ele în războaie sângeroase pentru teritoriu și rute. După ce Osiel Cárdenas Guillen, șeful Cartelului Golfului, a fost arestat în 2003, Zetas a devenit cel mai brutal cartel din istoria Mexicului. Cartelul Jalisco Noua Generație al lui „El Mencho” este o organizație prezentă în toate cele 50 de state americane, generând venituri de miliarde de dolari din fentanil, metamfetamină și cocaină și areîn dotare drone, lansatoare de rachete și vehicule blindate. Este o corporație care nu depinde de niciun individ. Întrebarea nu este dacă cartelul va supraviețui, ci câte facțiuni se vor lupta pentru control și câți oameni vor muri în acest proces se întreabă analiştii de la Berliner Zeitung.
Uciderea lui „El Mencho” este prezentată ca o lovitură dată crizei fentanilului din SUA. Peste 100.000 de americani mor anual din cauza supradozelor, o proporție semnificativă dintre aceștia fiind cauzată de fentanil sintetic produs în laboratoare mexicane din substanțe chimice provenite din China. Fentanilul este un opioid sintetic, care spre deosebire de cocaină sau heroină nu este legat de terenurile agricole. Poate fi produs oriunde există un laborator și sunt disponibile substanțele chimice de bază, adică inclusiv în Europa. Marjele de profit sunt atât de mari încât chiar și capturile masive abia dacă afectează piața. Un kilogram de fentanil, care poate fi produs pentru câteva mii de dolari, valorează în stradă sute de mii de dolari. Atâta timp cât există cererea – și există, deoarece SUA are o epidemie de opioide înrădăcinată în practicile de prescriere ale industriei farmaceutice – oferta va urma cursul.
„Efectul de balon” ar duce la o explozie a traficului de droguri către Europa
Ce se întâmplă acum în Mexic ar putea avea repercusiuni directe asupra Europei, pe principiul „efectului de balon”. Asta în condiţiile în care, oricum, piața europeană a cocainei a crescut masiv în ultimii ani. Porturile din Anvers, Rotterdam și Hamburg au devenit principalele puncte de intrare în Europa pentru cocaina sud-americană. Cantitățile confiscate doboară recorduri an de an, dar asta nu e privită ca o mai mare eficienţă în combatere a traficului de droguri, ci mai degrabă efectul creșterii explozive a traficului. Europol avertizează de ani de zile cu privire la infiltrarea tot mai mare a rețelelor de droguri din America Latină și Europa în porturile, companiile de logistică și structurile financiare europene.
Dacă politicile agresive ale SUA în Mexic și Columbia perturbă rutele comerciale pe termen scurt, pe termen lung aceste rute nu fac decât să se schimbe. Efectul de balon, demonstrat de Planul Columbia, este un fenomen global, iar anchetatorii europeni observă deja o diversificare a rutelor de contrabandă prin Africa de Vest, Balcani și Asia Centrală. O escaladare militară în emisfera vestică ar putea aduce o cantitate chiar mai mare de cocaină și droguri sintetice în Europa, avertizează experţii.
Există și un al doilea efect, mai subtil. Dacă SUA continuă să militarizeze războiul împotriva cartelurilor de droguri din America Latină acest lucru va schimba arhitectura geopolitică a regiunii. Țări precum Mexic, Columbia și Venezuela vor fi forțate să intre într-o logică a dependenței de securitate care le restricționează opțiunile de politică externă, iar pentru Europa, care caută parteneri economici și politici în America Latină, asta înseamnă o restrângere a spațiului său de manevră.