Un nou caz care ridică semne serioase de întrebare asupra modului în care sunt tratați copiii cu cerințe educaționale speciale a ieșit la iveală în București, după ce mai mulți părinți au semnalat posibile abuzuri într-o grădiniță specială. Situația a provocat reacții puternice în spațiul public, mai ales după ce printre copiii vizați s-ar afla și fiul Iuliei și al lui Cristian Sabbagh, alături de alți copii cu nevoi similare.
Primele suspiciuni au apărut după ce părinții au observat schimbări evidente în comportamentul celor mici. Unii copii au început să manifeste teamă, anxietate și reacții neobișnuite, fără ca personalul instituției să ofere explicații clare. În unele situații, cei mici au devenit retrași, iar în altele au început să aibă episoade de agitație sau agresivitate, ceea ce a amplificat îngrijorarea familiilor.
Situația a devenit și mai gravă după ce unul dintre părinți ar fi încercat să afle ce se întâmplă în interiorul unității, apelând la un dispozitiv de înregistrare. Potrivit informațiilor apărute, materialele obținute ar indica un comportament nepotrivit din partea unor cadre didactice, de la limbaj agresiv și atitudini dure până la lipsă de empatie față de copii. Au fost semnalate inclusiv situații în care cei mici ar fi fost ținuți în condiții restrictive, fără sprijin emoțional adecvat.
Iulia Sabbagh a vorbit deschis despre coșmarul prin care spune că a trecut fiul ei și despre transformările dureroase pe care le-a observat în comportamentul copilului. Ea a mărturisit că, după ce l-a mutat la această unitate, considerată una dintre cele mai bune din București pentru copiii cu CES, lucrurile au părut în regulă doar în primele luni. Ulterior, băiatul ar fi început să își schimbe radical comportamentul, devenind agresiv și tot mai greu de liniștit, fără ca nimeni din școală să poată explica exact ce se petrece:
„Nu am somn de două zile, gândindu-mă de câte ori s-a culcat Geo al meu în palme. Sunt foarte dezamăgită de această instituție a statului.”
Soția prezentatorului a povestit că unul dintre cele mai tulburătoare momente a fost atunci când și-a luat copilul de la grădiniță și l-a văzut tremurând în mașină, speriat de orice gest făcut în apropierea lui. Acasă, după ce s-a mai liniștit, copilul i-ar fi repetat să nu îl tragă de păr, lucru care a făcut-o să înțeleagă că este nevoie urgentă de o schimbare. Iulia Sabbagh a spus că nu poate accepta ca fiul ei să rămână într-un loc în care nu se simte în siguranță și în care, în loc să fie sprijinit și iubit, ar fi ajuns să trăiască o traumă.
Ea a transmis și un mesaj ferm către autorități, spunând că nu intenționează să renunțe până când instituțiile statului nu vor analiza cu maximă seriozitate această situație. Potrivit declarațiilor sale, este hotărâtă să lupte nu doar pentru propriul copil, ci și pentru ceilalți copii care ar fi putut trece prin experiențe similare.
În acest context, familia Sabbagh a decis să își retragă fiul din unitatea respectivă și să îl înscrie într-o grădiniță de masă. Părinții au considerat că aceasta ar putea reprezenta o șansă la un mediu mai sigur, mai echilibrat și mai potrivit pentru dezvoltarea emoțională a copilului. Decizia reflectă și o realitate tot mai des întâlnită în rândul familiilor care, dezamăgite de sistemul dedicat copiilor cu nevoi speciale, caută alternative care să le ofere celor mici mai multă protecție și o integrare reală.
Iulia Sabbagh a vorbit și despre frica pe care o resimte în fața acestui nou început. Deși a reușit să facă transferul copilului la o grădiniță de masă, spune că neliniștea nu a dispărut. În spatele acestei decizii stă nu doar speranța că lucrurile vor fi mai bune, ci și teama alimentată de numeroasele povești despre copii etichetați, respinși sau neînțeleși doar pentru că nu se încadrează în tiparele considerate obișnuite.
Mesajul ei a scos la lumină și drama tăcută a multor mame care duc zilnic lupte invizibile pentru copiii lor. Femei care își adună copiii nu doar din suferințe fizice, ci și emoționale, care își ascund lacrimile și își găsesc puterea să continue doar din iubirea uriașă pentru cei mici. În același timp, ea a ținut să sublinieze că există și oameni dedicați, educatori care înțeleg, simt și aleg să fie aproape de acești copii cu răbdare și suflet.
Cazul nu pare să fie unul singular. Tot mai mulți părinți au început să își spună experiențele, iar mărturiile lor conturează o imagine alarmantă despre problemele din sistemul destinat copiilor vulnerabili. Lipsa comunicării, pregătirea insuficientă, suprasolicitarea personalului și absența empatiei sunt doar câteva dintre aspectele invocate de familii. În loc să ofere sprijin, siguranță și echilibru, astfel de medii riscă să accentueze traumele și dificultățile copiilor care au cel mai mult nevoie de protecție.