Opt județe se află sub alertă epidemiologică și sunt monitorizate de Ministerul Sănătății.
Hantavirusurile sunt agenți patogeni purtați în principal de rozătoare, iar transmiterea la om se produce, de regulă, prin inhalarea particulelor contaminate provenite din urina, fecalele sau saliva acestora, dispersate în aer. Boala nu are o distribuție uniformă; riscul crește în zonele cu densitate mare de rozătoare și în spațiile închise, precum anexe gospodărești, poduri sau magazii, unde se fac curățenii intense fără protecție adecvată.
Hantavirus, depistat în Europa
Specialiștii arată că România nu este izolată de fenomen: în mai multe state europene au fost confirmate în ultimii ani cazuri sporadice sau focare limitate de infecție cu hantavirus. În țara noastră, Institutul Național de Sănătate Publică a centralizat cele 15 îmbolnăviri menționate, semnalând că apariția unui caz în 2026 justifică menținerea unei vigilențe crescute în comunitate și în sistemul medical. Monitorizarea vizează, între altele, identificarea rapidă a persoanelor cu simptome compatibile și investigarea contactului cu rozătoare sau cu spații potențial contaminate.
Categoriile profesionale cu expunere crescută includ lucrători forestieri, fermieri, persoane implicate în deratizări ori în operațiuni de curățenie în clădiri vechi. Pentru populația generală, riscul rămâne redus, dar poate crește sezonier, în special acolo unde există infestări cu șoareci sau șobolani. Măsurile simple de igienă și control al dăunătorilor reduc substanțial probabilitatea de îmbolnăvire.
Simptome, evoluție și când să mergi la medic
Semnele inițiale pot semăna cu o viroză: febră, frisoane, dureri musculare, cefalee intensă și stare de oboseală accentuată. La unele persoane pot apărea greață, vărsături, dureri abdominale sau manifestări respiratorii. În formele severe pot surveni afectare renală și tulburări de coagulare, necesitând internare și supraveghere de specialitate. Prezentarea rapidă la medic este esențială atunci când simptomele apar la scurt timp după activități în spații cu urme de rozătoare sau după expuneri similare.
Tratamentul este suportiv și adaptat tipului de complicații; hidratarea, monitorizarea funcției renale și a parametrilor respiratori pot fi necesare în unități spitalicești. Nu există vaccin disponibil pe scară largă pentru populație, așa că prevenția rămâne pilonul principal.
Recomandări utile pentru gospodării și spații de lucru: aerisește bine încăperile înainte de a face curățenie; umezește suprafețele prăfuite pentru a evita antrenarea particulelor în aer; poartă mască și mănuși când cureți locuri unde pot exista excremente de rozătoare; depozitează alimentele în recipiente etanșe; repară fisurile prin care pot pătrunde dăunătorii și solicită intervenții profesionale de deratizare acolo unde este cazul. Aceste măsuri de igienă și control ajută la limitarea expunerii.
Autoritățile sanitare continuă supravegherea epidemiologică în opt județe și solicită raportarea promptă a suspiciunilor clinice. În prezent, datele din România indică situații izolate, însă contextul european și antecedentele recente – inclusiv decesul celor trei pasageri de pe nava de croazieră – impun menținerea atenției la nivelul populației și al serviciilor medicale.
Pentru cei care locuiesc sau muncesc în zone cu prezență de rozătoare, informarea corectă și aplicarea consecventă a practicilor de curățenie sunt pași simpli, dar eficienți. Dacă apar simptome compatibile după o posibilă expunere, evaluarea medicală timpurie poate face diferența.