Sfâșietor! Mesajul pe care l-ar fi putut lăsa Mircea Lucescu într-un moment de profundă reflecție:
„Aș vrea să mai pot sta încă o dată pe marginea terenului, să simt acea emoție pe care doar fotbalul ți-o poate oferi. Nu e vorba doar despre victorie sau înfrângere, ci despre drumul până acolo, despre oamenii pe care îi întâlnești și despre lecțiile pe care le înveți fără să-ți dai seama. Fotbalul nu a fost niciodată doar o profesie pentru mine, ci o parte din sufletul meu.
Am trăit fiecare meci cu o intensitate greu de explicat. Am simțit bucurii imense, dar și dezamăgiri care m-au urmărit mult timp. Totuși, din fiecare moment am învățat ceva. Poate că uneori am fost prea exigent, poate că alteori aș fi putut fi mai răbdător, dar întotdeauna am vrut să construiesc, să las ceva în urmă.
Aș vrea ca cei care vin după mine să înțeleagă că succesul nu vine peste noapte. Este nevoie de muncă, disciplină și, mai ales, de pasiune. Fără pasiune, totul devine gol. Am văzut jucători talentați care s-au pierdut și alții mai puțin înzestrați care au ajuns departe doar pentru că au crezut cu adevărat.
Privind în urmă, îmi dau seama că cele mai importante momente nu au fost trofeele, ci oamenii. Vestiarul, glumele, tensiunile, îmbrățișările după meciuri – toate acestea sunt amintirile care rămân. Fotbalul este, în esență, despre oameni.
Dacă aș avea un ultim gând, acela ar fi unul de recunoștință. Pentru familie, pentru jucători, pentru suporteri și pentru toți cei care au făcut parte din acest drum. Nimic nu se construiește singur.
Aș vrea să rămân în memoria celor care m-au cunoscut nu doar ca antrenor, ci ca un om care a iubit acest joc până la capăt. Pentru că, dincolo de rezultate și statistici, asta este ceea ce contează cu adevărat: pasiunea sinceră și dorința de a merge mai departe, indiferent de obstacole.”