Ministrul Muncii, Florin Manole, a vorbit într-o ediție TV difuzată în direct despre presiunea în creștere asupra pensionarilor și a familiilor cu venituri reduse. Oficialul a insistat pe nevoia unor măsuri clare și echilibrate, avertizând asupra efectelor deciziilor generalizate aplicate fără diferențiere.
În discuție au intrat atât indexarea pensiilor, cât și situația angajaților din sectorul public, subiecte pe care ministrul le-a articulat prin exemple concrete și prin referiri la impactul inflației asupra celor mai vulnerabili.
Indexarea pensiilor de la 1 ianuarie 2027
Florin Manole a afirmat că, din perspectiva Ministerului Muncii, pensiile trebuie să fie indexate începând cu 1 ianuarie 2027, subliniind că nu vede piedici pentru aplicarea acestei măsuri. El a explicat că presiunea pe bugetele gospodăriilor cu venituri mici s-a accentuat, motiv pentru care a fost promovat un pachet de solidaritate destinat să compenseze parțial efectele inflației.
„De la 1 ianuarie 2027, pensiile trebuie să se indexeze și nu există niciun motiv pentru ca asta să nu se întâmple.”
Ministrul a descris explicit nivelul de dificultate cu care se confruntă persoanele în vârstă și familiile vulnerabile, indicând că intervențiile publice trebuie calibrate la nevoile reale, nu la formule uniforme.
Citește și:
- Averea colosală pe care Mircea Lucescu o lasă în urmă. Așa ceva nu s-a mai văzut
- Mircea Lucescu nu mai poate fi operat! Anunțul făcut de medici
„Presiunea este foarte mare pe bugetele acestor familii sau acestor pensionari singuri. Este și motivul pentru care am adus și în spațiul public și în spațiul deciziei politice acest pachet de solidaritate prin care am încercat să compensăm parțial. Impactul inflației în bugetele acestor familii.”
În viziunea sa, o indexare previzibilă și sustenabilă protejează puterea de cumpărare a pensionarilor, fără a ignora constrângerile de buget.
Poziția față de angajații din sectorul public
În aceeași intervenție, Florin Manole a respins ideea unor tăieri uniforme în aparatul bugetar. El a insistat că discuția despre reducerea cheltuielilor de personal este adesea simplificată, fără a ține cont de diferențele dintre domenii precum sănătatea, educația sau controlul pieței muncii.
„Unii dintre cei care lucrează în birouri lucrează cu informații clasificate, de exemplu… Și remunerația este corespunzătoare. Îmi pare rău poate o să fiu mai puțin conformist, dar eu sunt un apărător al bugetarilor din România. Faptul că sunt un apărător al bugetarilor nu înseamnă că sunt adversar al privatului. Vă dau un exemplu, pentru că avem în această perioadă această discuție despre tăierile din sistemul bugetar și toată lumea e fan a acestei idei. Eu nu. Nu, pentru că mi se pare complet greșit să tratăm toate instituțiile din toate domeniile în același mod. Să tăiem 10%.”
Ministrul a punctat că o strategie de reduceri procentuale la nivelul întregului sistem ar afecta tocmai zonele critice, de care depinde funcționarea serviciilor publice și a unei economii sănătoase.
„De unde? De la sănătate? Eu nu aș tăia 10% de la sănătate niciodată, cheltuieli de personal. Să tăiem 10% cheltuieli de personal de la educație, Eu n-aș tăia niciodată. Revenind în curtea Ministerului Muncii, să tai 10% cheltuieli de personal de la Inspecția Muncii. Cum ar fi o inspecție a muncii cu 100% tăieri? Ăsta ar trebui să fie coșmarul mediului privat onest și cinstit, pentru că avem nevoie. Și pentru o economie sănătoasă avem nevoie de o inspecție a muncii eficientă și care să aibă oameni în teren.”
El a adăugat că dezbaterea anti-bugetari a devenit dominantă în spațiul public, deși realitatea din instituții diferă de la un domeniu la altul și impune nuanțe.
„Paznici ai sistemului, ca să zic așa. Deci, toată discuția asta împotriva bugetarilor este ceva ce am moștenit toxic și negativ de la Traian Băsescu. Ceva ce a devenit dintr-un discurs promovat, dintr-o parte a clasei politice. A devenit ceva mainstream, ceva generalizator, ceva fără tușe și fără diferențe. Și asta este greșit întotdeauna în legătură cu orice, pentru că întotdeauna există nuanțe, diferențe și tușe. Bugetarii din România sunt deseori subiectul propriului public, pe nedrept. Sigur că s-ar putea să existe domenii, nu le cunosc pe toate din toate ministerele. Unde să fie suprapopulare, unde să trebuiască să ajustăm. Poate să tăiem? Nu știu, nu vreau să fac ordin în curtea nimănui”