În spatele imaginii unui artist admirat și al unei relații care părea stabilă, povestea lui Valentin Sanfira ascunde o fragilitate despre care puțini știu. Deși, pe durata căsniciei cu partenera sa, s-a discutat frecvent despre dorința de a avea o familie, adevărul este că el nu a abordat niciodată acest subiect cu ușurință. Dincolo de întrebările insistente venite din partea publicului, se află o experiență de viață care i-a influențat profund alegerile.
În ultimele săptămâni, interesul public s-a îndreptat asupra separării dintre Valentin Sanfira și soția lui, Codruța Filip, transformând acest subiect într-unul intens dezbătut în lumea mondenă. Relația lor a fost analizată în detaliu, însă puțini au încercat să privească dincolo de aparențe. În realitate, alegerea de a nu avea copii nu a fost una întâmplătoare sau lipsită de dorință, ci puternic influențată de trecut.
„Nu pot suporta întrebarea: Când aveți de gând să faceți un copil?”
În podcastul realizat de Damian Drăghici, artistul a vorbit sincer despre o traumă care i-a marcat copilăria și care își are originile în istoria familiei sale.
Povestea familiei lui Valentin Sanfira începe cu părinții săi, care, la o vârstă foarte tânără, s-au confruntat cu dificultăți serioase în încercarea de a deveni părinți.
Aceștia au trăit ani de zile sub presiunea comunității, fiind judecați și etichetați dur de cei din jur. În acea perioadă, lipsa unui copil era privită ca o „vină”, iar acest lucru a lăsat răni adânci.
„Eu nu suport întrebarea asta, am o reticență și vă și spun de ce. E prima dată când spun. Toate televiziunile și oriunde mergem: „Când faceți un copil?”. Mi se pare o întrebare foarte intimă. Familia mea a trecut prin niște traume din punctul ăsta de vedere.
Părinții mei sunt căsătoriți de foarte tineri, tata avea 19 ani, mama 16 ani. Au o poveste de viață mai dificilă, mai grea și ei n-au reușit să facă copii foarte mult timp. Oamenii erau destul de răutăcioși pe vremea aia la țară, le puneau porecle, le spuneau că sunt sterpi, că nu știu ce.”, a mărturisit Valentin Sanfira, în vârstă de 36 de ani, în podcastul lui Damian Drăghici.
„Cel mare este înfiat pentru că au crezut că n-o să facă copii”
Într-un gest de curaj și dragoste, familia a decis să adopte un copil, renunțând la speranța că vor avea unul biologic. Mai târziu, după o lungă așteptare, au reușit să devină părinți și în mod natural, iar Valentin Sanfira se numără printre copiii născuți după acea perioadă dificilă. Totuși, experiențele prin care au trecut părinții au rămas întipărite și au influențat inevitabil modul în care artistul privește ideea de a deveni tată.
„Fratele nostru cel mare este înfiat, adoptat de la două săptămâni din spital de la Craiova. Pentru că ei au renunțat la ideea că o să mai aibă copii. Și după ani de zile după ce au adoptat, au mai făcut încă doi copii. Eu mai am un frate mai mare. L-au făcut după 30 de ani. Dar pentru oamenii de la țară, când te căsătorești așa de tânăr… Deci suntem trei frați cu cel adoptat. Cel mare este înfiat pentru că au crezut că n-o să facă copii. Renunțaseră la ideea asta și au trăit cu chestia asta, cu trauma asta, cu oamenii care ziceau că nu fac copii.
Și fără să vrei, și în subconștientul nostru, la mine cel puțin, se întâmplă o chestie de genul ăsta, știi?”, a mai spus interpretul de muzică populară.
Chiar dacă vârsta și evoluția sa profesională ar putea sugera că este pregătit pentru rolul de părinte, artistul a recunoscut că întrebările repetate despre copii îi provoacă un disconfort real. Pentru el, acest subiect nu este doar unul personal, ci și sensibil, legat de suferințele familiei și de presiunea resimțită de-a lungul timpului.
În ceea ce îi privește pe Codruța Filip și Valentin Sanfira, dorința de a avea copii a existat, însă momentul potrivit nu a fost dictat de așteptările celor din jur, ci de un proces interior complex.
Astfel, dincolo de zvonuri și speculații, povestea lui Valentin Sanfira rămâne una profund umană. Nu este vorba doar despre alegeri personale, ci despre o moștenire emoțională, despre lecții de viață și despre felul în care trecutul poate modela viitorul.