Vestea trecerii la cele veșnice a preotului Mihai Pîslariu a îndoliat comunitatea bisericească. Anunțul a fost făcut public în dimineața zilei de luni, 20 aprilie 2026, iar reacțiile au apărut rapid în mediul online, acolo unde apropiați, credincioși și colegi de slujire au transmis mesaje de compasiune.
Figura părintelui este evocată cu respect, în descrieri care subliniază o viață trăită în rânduială și în slujba aproapelui. Cei care i-au fost alături vorbesc despre discreție, atenție la nevoile oamenilor și o prezență caldă, întăritoare, în momentele importante din viața comunității. În jurul acestor amintiri s-a coagulat, încă din primele ore ale zilei, un șir neîntrerupt de mesaje menite să aducă mângâiere familiei și celor îndurerați.
Reacții și mesaje de condoleanțe
Paginile de socializare ale comunităților religioase și ale enoriașilor s-au umplut de gânduri pioase, fotografii și simboluri ale luminii, semn al recunoștinței pentru felul în care părintele a știut să fie aproape de oameni. Multe dintre aceste mesaje surprind recunoștința colectivă, rezumată în cuvintele ce au devenit laitmotivul acestei zile:
„Om de aleasă credință, devotament și bunătate!”
Formule simple, precum „Dumnezeu să-l odihnească!” sau „Veșnica pomenire!”, au fost însoțite de amintiri personale: slujbe care au adus liniște, vorbe care au ridicat morale, gesturi mici de sprijin făcute fără zgomot. Mulți subliniază că părintele Pîslariu a știut să fie o prezență echilibrată, cuvântătoare atunci când era nevoie și tăcută atunci când tăcerea era mai de folos.
Dincolo de cuvinte, rămâne imaginea unui slujitor pentru care devotamentul nu a fost o etichetă, ci o practică de zi cu zi. În comunitate, aceste calități sunt astăzi repovestite ca un reper: a încurajat, a ascultat, a mijlocit dialogul și a adunat oamenii în jurul ideii de împreună.
Ecoul unei vieți în slujba oamenilor
În astfel de momente, comunitățile își amintesc nu doar de predici sau de rânduieli, ci mai ales de felul în care un preot reușește să fie aproape de suferința și bucuria celor din jur. Despre părintele Mihai Pîslariu, cei care i-au scris numele în gânduri afirmă că apropierea față de oameni a fost constantă, vizibilă în atenția pentru cei vulnerabili, în îndemnurile la pace și în răbdarea cu care a însoțit vieți aflate la răscruce.
Rostul său, spun aceste mărturii, a fost acela de a ține aprinsă lumina credinței în familii și în inimile credincioșilor. În jurul lui, s-au legat prietenii, s-au vindecat neînțelegeri și s-au ridicat priviri către ceea ce contează cu adevărat: iubirea aproapelui și nădejdea. Acest filon uman, care străbate multe dintre mesajele publicate, este astăzi reiterat ca o datorie de a continua fapta bună în numele său.
În plan personal, cei ce l-au cunoscut îl descriu drept un om așezat, atent la cuvânt și la timp, cu disponibilitatea de a se opri pentru a auzi povestea fiecăruia. Sunt evocări ce sugerează o vocație trăită cu consecvență și o relație autentică cu oamenii, construită prin gesturi simple, dar esențiale. În multe case, numele său rămâne legat de momente de bucurie și de mângâiere, consemnate acum în câteva rânduri scrise cu emoție.
Comunitatea, adunată în rugăciune, poartă astăzi semnul doliului, dar și al recunoștinței. Mesajele continuă să apară, fiecare adăugând câte o nuanță la portretul unui preot pe care mulți l-au numit, simplu, un om bun.