Riscurile unui guvern minoritar, preferat de Nicușor Dan în locul unei alianțe PSD cu AUR. Ce se va întâmpla după ce PSD va ieși de la guvernare. Analiza momentului
România e la un pas de o criză politică de care nu ar avea nevoie, iar FANATIK prezintă analiza momentului, partidele numărând zilele și orele până la data de 20 aprilie, cea în care PSD ar putea arunca în aer întreaga scenă politică prin decizia de a ieși de la guvernare.
PSD iese de la guvernare. Ce urmează după acest scenariu tot mai probabil. Nicușor Dan a dat deja un semnal important
Declarațiile recente făcute de președintele României, Nicușor Dan, făcute într-un interviu de la Europa FM, au reconfigurat brusc harta politică dâmbovițeană. Mesajul său, aparent simplu (preferința pentru un guvern minoritar dacă PSD iese de la guvernare, deci exclusă varianta de colaborare cu AUR) deschide, însă, o serie de consecințe politice și economice extrem de complicate pentru România. Într-un moment și așa tensionat din punct de vedere bugetar și fiscal, o astfel de opțiune ar prelungi instabilitatea și ar adânci incertitudinea.
Data de 20 aprilie devine un punct de inflexiune. În ziua de luni, PSD va decide, cel mai probabil, conform tuturor opiniilor consultate până acum de FANATIK, retragerea miniștrilor săi de la guvernare. Dacă acest scenariu se confirmă, România intră într-un teritoriu politic fragil, în care calculele constituționale, strategiile de partid și realitățile economice se suprapun periculos.
Președintele vrea ca partidele să continue împreună, însă totul depinde de un singur nume: Bolojan
În interviul acordat, Nicușor Dan a transmis clar că nu își dorește o formulă guvernamentală în care să fie implicat Alianța pentru Unirea Românilor. În schimb, a sugerat că un guvern minoritar ar fi o variantă acceptabilă, chiar dacă dificilă. Totodată, șeful statului și-a exprimat ideea că ar trebui ca toate cele patru partide să continue să guverneze împreună.
Această poziționare are o logică politică evidentă: evitarea legitimării unui partid considerat radical de către o parte a electoratului și a clasei politice. Problema este însă că soluția alternativă, guvernul minoritar, nu este nici pe departe una stabilă.
Politologul Cristian Pîrvulescu explică, într-o analiză pentru FANATIK, că lucrurile sunt mult mai complicate decât par la prima vedere. Potrivit acestuia, continuarea guvernării fără PSD nu este doar dificilă politic, ci și limitată constituțional.
Guvernul minoritar, legat de mâini și de picioare
„Continuarea guvernării fără PSD nu poate dura, cel puțin la o lectură literală a Constituției, mai mult de 45 de zile”, spune Pîrvulescu. El invocă articolul 85 alineatul 3 din Constituție și precedentul din 2007, din timpul guvernării Călin Popescu-Tăriceanu.
Practic, retragerea PSD din coaliție ar declanșa automat un mecanism instituțional: miniștrii social-democrați ar trebui revocați, ceea ce înseamnă schimbarea compoziției politice a guvernului. Din acel moment, lucrurile nu mai țin doar de voința premierului.
Odată modificată structura politică a guvernului, președintele nu mai poate accepta simple remanieri. Constituția impune un vot în Parlament pentru noua formulă guvernamentală. Acest vot devine, în esență, unul de încredere. Aici apare problema majoră: un guvern minoritar format din PNL, USR și UDMR ar trebui să demonstreze că are majoritate. Aritmetica parlamentară nu este, însă, deloc favorabilă în absența PSD sau AUR.
Paradoxul opoziției responsabile: cum își va amplifica PSD influența
Cu alte cuvinte, ceea ce pare a fi o soluție de compromis, guvernul minoritar, riscă să devină rapid o criză constituțională în toată regula. Pîrvulescu subliniază un paradox esențial: plecarea PSD de la guvernare nu înseamnă eliminarea influenței acestui partid, ci, dimpotrivă, amplificarea ei.
Un PSD aflat în opoziție devine un actor de veto extrem de puternic. Poate bloca legi, poate negocia punctual și, cel mai important, nu mai suportă costul politic al măsurilor nepopulare. Este ceea ce politologul numește „paradoxul opoziției responsabile”.
Cristian Pîrvulescu: „Pe termen lung, PSD poate câștiga în cel puțin trei moduri”
PSD are, așadar, de câștigat pe termen lung, deși, la prima vedere, pleacă de la ”ciolan”, lăsând celelalte partide să își spargă capul cu decizii greu de luat pentru a rezolva problemele economice. Pîrvulescu ne-a spus și cine ar fi marii pierzători din toată schema politică extrem de complicată.
„Pe termen lung, PSD poate câștiga în cel puțin trei moduri: se repoziționează electoral ca forță de stabilitate față de un guvern incapabil să gestioneze coaliția; negociază tranzacțional sprijin parlamentar pentru concesii punctuale; și poate imputa guvernului eșecurile reformelor de austeritate.
Pierd partidele mai mici din blocul pro-european, USR și UDMR, pentru că într-un guvern minoritar cu negocieri ad-hoc, ele riscă sî devină mai puțin relevante. Puterea se concentrează în vârful executivului și în partide capabile să livreze voturi critice, adică tocmai PSD sau AUR”, a declarat Cristian Pîrvulescu, pentru FANATIK.
Sociologul Vladimir Ionaș: „Mă așteptam la o implicare mai activă a președintelui”
Îl poate convinge Nicușor Dan pe Ilie Bolojan să facă un pas în spate pentru a salva coaliția de guvernare sau nu se va băga? Pe marginea acestui subiect, la fel de clar a fost și sociologul Vladimir Ionaș, cu care FANATIK a stat de vorbă, încercând să descâlcim ițele negocierilor politice care par să ducă la o criză de proporții.
„Mă așteptam la o implicare mai activă a președintelui, dar în interviul de ieri a spus că din câte știe premierul Ilie Bolojan nu își va da demisia. Ținând cont că a avut o întâlnire cu premierul înainte, cred că au discutat și acest subiect și e convins că Bolojan nu va face un pas în spate, de aceea misiunea sa devine ceva mai complicată.
Tot în interviul de ieri, domnul președinte a lăsat de înțeles că nu va ieși din limitele constituționale pe care le are, deci va media, nu va pune presiune să forțeze nicio parte implicată în actualul conflict. Că e pe placul unei părți a societății sau nu, asta îl interesează mai puțin acum. Pare că nu vrea sub nicio formă să își depășească atribuțiile pe care le are”, a declarat Vladimir Ionaș, pentru FANATIK.
De ce e greu de îndepărtat Ilie Bolojan și cum îl poate convinge Nicușor Dan să facă un pas în spate
Tot pe marginea acestui subiect, profesorul Pîrvulescu ne-a punctat faptul că puterea de convingere a lui Bolojan nu vine din calitatea politicilor pe care le promovează, ci „vine din faptul că partidele pro-europene nu dispun de o alternativă de premier acceptabilă simultan pentru toate cele patru formațiuni din coaliție. Bolojan poate fi înlocuit teoretic, dar nimeni din coaliție nu se poate pune de acord pe un alt nume, deci rămâne în funcție nu pentru că este indispensabil, ci pentru că alternativa lipsește”.
Capacitatea președintelui Dan, așadar, de a-l convinge pe Ilie Bolojan să se retragă pentru a nu ajunge într-o criză politică depinde de un singur lucru, ne spune politologul: „dacă poate produce o alternativă credibilă de premier acceptată simultan de PNL, USR și UDMR”.
Pîrvulescu mai susține că dacă această alternativă nu există, „argumentul prezidențial rămâne unul moral și retoric, fără putere instituțională efectivă în spate”. Profesorul de științe politice subliniază că președintele României, indiferent de cum s-ar numi, nu are instrumentul constituțional de a forța demisia premierului, singura pârghie a sa fiind persuasiunea politică, „care funcționează doar dacă destinatarul ei are motive reale să cedeze”.
AUR nu ar avea niciun interes să intre la guvernare
Revenind la valabilitatea unui guvern minoritar, și sociologul Ionaș remarcă același lucru: chiar dacă e de preferat decât nimic, nu va avea o viață lungă. Sociologul spune că dacă vom avea o criză persistentă, se face potecă spre alegeri anticipate. „În mod normal, guvernul minoritar poate dura 45 de zile, conform Constituției cu interimate la ministere. Ulterior, premierul trebuie să vină cu noua formulă, iar dacă nu trece, mai stă încă 45 de zile.
Ulterior, dacă și a doua varianta ar pica, ajungem la anticipate. Cred că ține foarte mult de modul în care se va implica, direct sau indirect, președintele României în negocierile care vor avea loc. Un guvern interimar este de preferat pentru președinte și pentru modul în care a gestionat până acum lucrurile decât un guvern din care să facă parte AUR. Eu nu văd nici din punct de vedere strategic și politic de ce ar avea un interes AUR să preia guvernarea alături de unul din partidele mari, PSD sau PNL. Ar fi o eroare din punct de vedere politic”, ne-a declarat Vladimir Ionaș.
Nicușor Dan a spus că asistăm la o bătălie emoțională. Ce se ascunde în spatele afirmației sale
Un alt aspect interesant atins de președintele Nicușor Dan în interviul de la Europa FM este că asistăm la o bătălie emoțională între două tabere, fostul primar al Capitalei refuzând să spună că, de fapt, e vorba de interese și bani între găștile politice, lucru pe care orice votant de rând îl simte. De ce a folosit Nicușor Dan termenul „emoțional” în tot acest context? Aici, Pîrvulescu și Ionaș au explicații diferite, ambele extrem de interesante.
„Când a vorbit despre bătăliile emoționale, președintele se referea mai degrabă la ceea ce este în spatele partidelor, și anume la electorat. Declarația domniei sale pleacă de la faptul că o parte mare a electoratului PSD se consideră trădată de faptul că stă în această guvernare, care le-a afectat viața de zi cu zi; PSD a pierdut o parte a electoratului în favoarea AUR și, pe de altă parte, pentru o altă parte a electoratului din care sunt mulți votanți ai lui Nicușor Dan, Ilie Bolojan reprezintă singura soluție.
Aici făcea referire la acea emoție existentă în societate, împărțită în trei tabere destul de clare, iar președintele le-a și nominalizat în interviu, lucru care duce la complicarea situației și a modului în care se poate negocia din punct de vedere politic”, punctează Vladimir Ionaș, pentru FANATIK.
„N. Dan semnalează partenerilor europeni și creditorilor că nu există o dispută reală asupra direcției fiscale”
Cristian Pîrvulescu, în schimb, a spus că prin clasificarea conflictului ca unul emoțional, președintele realizează mai multe lucruri simultan. „În primul rând, reduce miza publică percepută, un conflict emoțional se rezolvă prin dialog, un conflict privind distribuția bugetară ar genera așteptări și în același timp câștigători și perdanți, ceea ce ar duce la rigidizarea pozițiilor actorilor.
În al doilea rând, menține negocierea în spațiul informal, ferit de presiunea publicului și a presei. În al treilea rând, și acesta este probabil cel mai important motiv, admiterea publică că există o bătălie pe alocări bugetare ar semnala piețelor financiare și creditorilor externi că reforma fiscală este contestată politic la cel mai înalt nivel.
Într-un contextul actual acest semnal ar putea crește costul datoriei suverane așa că președintele semnalează partenerilor europeni și creditorilor că nu există o dispută reală asupra direcției fiscale, ceea ce este o afirmație cel puțin optimistă”, a completat politologul Pîrvulescu.
Criză constituțională formală
Profesorul universitar a spus că problema este că explicația dată de președinte are o durată de viață limitată. Cu cât efectele concrete ale austerității devin tot mai vizibile, cu atât devine mai greu de susținut că totul a fost doar o neînțelegere între oameni.
„Aici intervine exact constrângerea constituțională discutată mai devreme. Un guvern minoritar în România nu este pur și simplu un guvern slab politic, este un guvern care, în momentul în care încearcă să-și schimbe compoziția după plecarea PSD, trebuie să obțină aprobarea parlamentară pentru noua listă. Iar în acel vot, trebuie să demonstreze că are o majoritate. Dacă nu o are, nu mai vorbim de un guvern minoritar care supraviețuiește cu dificultate, vorbim de o criză constituțională formală.
Constrângerea practică imediată este bugetul. Un program de ajustare fiscală nu poate fi adoptat prin voturi ad-hoc strânse de pe margine, ci necesită o majoritate care să-și asume public măsurile. Fără PSD și fără AUR, această majoritate pur și simplu nu există aritmetic.
Prin urmare, întrebarea nu este cât poate dura un guvern minoritar în abstract, ci cât timp poate fi amânată criza constituțională declanșată de plecarea PSD. Răspunsul depinde de un singur lucru: dacă PSD alege să depună sau nu moțiunea de cenzură. Atât timp cât PSD preferă să mențină guvernul în viață dar paralizat, beneficiind de influență fără responsabilitate ,criza poate fi prelungită artificial”, a încheiat Pîrvulescu.