Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) transmite un mesaj ferm după ajustările operate la bugetul pentru anul 2026 și anunță că ia în calcul acțiuni în instanță împotriva Guvernului dacă nu vor fi alocate sumele necesare pentru obligațiile deja exigibile. Formula care sintetizează poziția instituției este clară: „Legea nu este opțională”.RECLAMA
Mesaj de avertisment: „Legea nu este opțională”.RECLAMA
Bugetul ÎCCJ pe 2026, în cifre și modificări
Proiectul pentru 2026 prevede pentru instanța supremă 5,02 miliarde lei la capitolul credite de angajament – o creștere de 49,95% față de execuția preliminată din 2025 – și 4,99 miliarde lei ca credite bugetare, mai mult cu 49,16% comparativ cu anul anterior. Deși valorile arată o majorare nominală, structura efectivă a banilor este afectată de un amendament discutat în Parlament.
Prin acest amendament, adoptat în comisiile de Buget-Finanțe cu susținerea PSD, PNL, USR și UDMR, se propune redirecționarea a 1 miliard de lei din alocarea pentru ÎCCJ către 30 de primării care au datorii pentru proiecte derulate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Motivația politică invocă necesitatea deblocării unor investiții restante la nivel local.
Consecința imediată pentru ÎCCJ este restrângerea spațiului bugetar destinat nu doar funcționării curente a instanței supreme, ci și achitării unor drepturi și plăți scadente. Chiar dacă totalurile pe hârtie sunt mai mari decât în 2025, mutarea a 1 miliard lei schimbă echilibrul intern al bugetului și calendarul de plată pentru obligațiile certe.
Creșteri procentuale: +49,95% la credite de angajament și +49,16% la credite bugetare – valori care, în absența redistribuirii, ar fi susținut integral plățile planificate.
Reacția ÎCCJ și pașii anunțați
Instanța supremă subliniază că situația prezentă este parte dintr-o serie de episoade care ridică semne de întrebare privind respectarea statului de drept și a obligațiilor legale de plată. În acest context, ÎCCJ respinge ideea că prevederile normative pot fi aplicate selectiv sau amânate.
„Această evoluție nu este una izolată. Ea reflectă o practică ce ridică serioase semne de întrebare cu privire la respectarea principiilor statului de drept.”
În lipsa asigurării fondurilor, ÎCCJ indică faptul că va apela la instrumente de contencios pentru a obliga executivul să onoreze obligațiile născute din lege, insistând asupra caracterului imperativ al acestor plăți.
„Să asigure sumele în vederea executării obligațiilor exigibile.”
Escaladarea tensiunilor dintre sistemul judiciar și executiv este marcată de accentul pus pe principiile de stabilitate și previzibilitate bugetară. Din perspectiva ÎCCJ, orice întârziere sau tăiere care lovește plăți deja stabilite contravine acestor principii și creează presiuni suplimentare asupra funcționării instanței.
„Legea nu este opțională” revine ca ax al mesajului transmis public, fiind invocată în legătură directă cu obligațiile financiare scadente și cu raporturile instituționale dintre puterile statului.
Discuțiile privind proiectul de buget și amendamentele aprobate continuă în Parlament, iar instituțiile implicate pot utiliza căile legale pentru a-și susține punctele de vedere, inclusiv acțiuni în justiție atunci când apreciază că obligațiile stabilite prin lege nu sunt respectate. Urmează calendarul parlamentar și procedurile aferente, odată cu care vor fi clarificate exact sumele și destinațiile acestora pentru anul 2026.