În timp ce liderii PNL vorbesc despre „seriozitate”, „echilibru” și „investiții”, tot mai mulți oameni nu mai reușesc să-și plătească facturile. Taxele au crescut. Impozitele au crescut. Prețurile au explodat. Salariile au rămas aceleași sau au pierdut teren în fața scumpirilor. Interimarul PNL Vaslui, Marius Arcăleanu, laudă bugetul propus de premierul Ilie Bolojan și spune că este „un buget al responsabilității”, „un buget construit cu seriozitate, realism și asumare” și că „nu pasează din nou nota de plată către români”. Pentru oamenii obișnuiți, responsabilitatea aceasta se traduce prin sacrificii zilnice. În multe familii din județ, banii se termină la jumătatea lunii. Factura la energie, rata, mâncarea și impozitele înghit tot. Orice urgență medicală devine o tragedie financiară. Cei mai loviți sunt bătrânii. Pensionari cu 1.000–1.500 de lei pe lună sunt obligați să aleagă între medicamente și mâncare. Mulți renunță la tratament. Alții își reduc mesele la minimum. Nu din disciplină bugetară, ci din disperare. În mediul rural, situația este și mai dură. Oamenii trăiesc din pensii mici, ajutoare sociale sau venituri ocazionale. Pentru ei, orice majorare de taxe înseamnă o lovitură directă în supraviețuire.
Arcăleanu susține că „România nu mai are nevoie de vechiul model bazat pe cheltuieli iresponsabile” și că bugetul actual „mută accentul pe investiții și dezvoltare”. Oamenii din Vaslui nu văd însă autostrăzi sau spitale noi în viața lor de zi cu zi, ci doar facturi mai mari și taxe mai apăsătoare. PNL acuză vechile guvernări pentru deficit și datorii. Interimarul liberal vorbește despre „ordine în finanțele publice” și despre „stabilitate economică”. Oamenii nu mai sunt interesați de explicații politice. Ei văd doar rezultatul: trai mai scump și bani mai puțini. Bugetul prezentat drept „curajos” este resimțit la nivelul gospodăriilor ca o nouă rundă de austeritate. O austeritate care nu apare în grafice, dar se vede în coșul de cumpărături și în sertarul cu medicamente. Pentru vasluieni, adevărul nu se măsoară în procente din PIB, ci în cât le rămâne după ce plătesc tot. Iar pentru mulți, nu mai rămâne aproape nimic.