În fața camerelor, un zâmbet poate ține loc de scut. Dar când luminile se sting, rămân lucrurile pe care nu le vede nimeni: rutina, tăcerile, telefoanele care sună mai rar și zilele care se amestecă unele în altele. Despre Cornel Palade, actorul pe care publicul l-a învățat drept un nume al umorului, se vorbește în aceste zile cu un ton diferit: mai jos, mai apăsat.
…Din exterior, totul pare „în regulă”. Nu există gesturi teatrale, nu există scandal. Doar o serie de detalii care, puse cap la cap, schimbă complet povestea pe care mulți o presupuneau: aceea a unui om mereu prins în proiecte, mereu în mișcare.
În urmă cu ceva vreme, Cornel Palade a intrat într-o experiență care, pentru unii, e aventură curată, iar pentru alții, o probă care te rupe pe dinăuntru. A petrecut două săptămâni în jungla Republicii Dominicane, în cadrul unei emisiuni, apoi a cerut să fie eliminat. Faptul că a făcut pasul acesta spune multe despre limitele pe care fiecare și le cunoaște… și despre momentul în care alegi să te oprești.
În culise, un ritm care s-a oprit
Dincolo de orice apariție, există însă un alt adevăr, unul care se simte ca o ușă închisă. Actorul a vorbit deschis despre prezentul său, fără să caute efecte și fără să îndulcească realitatea. Nu e vorba de plângeri, ci de o acceptare care poate suna mai dur decât orice dramă.
„Nu am proiecte, stau acasă. Sunt pensionar, trăiesc ca o plantă. Asta este.”
În același registru, Cornel Palade a amintit și de Romică Țociu, colegul cu care a împărțit ani întregi de scenă și de televiziune. Un simplu detaliu, spus aproape din treacăt, face să se audă și mai tare golul din jur: Țociu era plecat, iar discuțiile lor au ajuns să se prindă în intervale scurte, între un drum și altul.
De aici apar și speculațiile. Când doi oameni care au funcționat împreună zeci de ani nu mai sunt văzuți constant în același cadru, publicul începe să completeze singur spațiile libere. Iar spațiile libere sunt întotdeauna cele mai periculoase.
Ada, Londra și distanța care apasă
Poate că adevărata greutate nu stă doar în program, ci în lucrurile care nu pot fi „rezolvate” cu o invitație la emisiune. Fiica lui Cornel Palade, Ada, a ales în urmă cu doi ani să plece în Londra, chiar în plină pandemie, cu gândul la o viață mai bună și la o creștere profesională în teatru.
Decizia i-a adus împlinire ei, dar a lăsat acasă o absență care nu se închide cu ușurință. Chiar și atunci când legătura rămâne bună, distanța face ca orice plan să devină „vedem”, orice reîntâlnire să depindă de timp, de program, de o fereastră care se poate muta dintr-o lună în alta.
„Fiica mea Ada este bine, muncește, aleargă, este la Londra. Ar trebui să vină vara aceasta acasă, dar nu știu exact când.”
În cuvintele lui se simte grija, dar și o formă de așteptare calmă, aproape disciplinată. Nu promite, nu împinge. Spune doar că Ada decide, în funcție de program. Apoi, brusc, vine acel detaliu care te face să vezi scena din bucătărie, nu de pe scenă: mâncarea, preferințele ei, felul în care un tată își imaginează reîntoarcerea copilului acasă, în lucruri concrete.
Între timp, despre relația cu Romică Țociu s-a vorbit mult. Cei doi au reapărut împreună într-o ediție specială de Paște, cu un moment de comedie, suficient cât să stingă o parte din zvonuri, dar nu și întrebările. Iar când Țociu a vorbit despre prietenia lor, a făcut-o fără mască, în stilul lor: direct, cu umor și cu emoție.
„După cum se vede, emoția mă sugrumă, pentru că despărțirea de Cornel nu poate fi decât o glumă.”
În tot acest tablou, veștile triste despre Cornel Palade nu țin de un incident spectaculos, ci de o realitate repetitivă: el spune că nu are proiecte, stă acasă și trăiește ca un pensionar, în timp ce Ada e la Londra, iar zilele lui se strâng tot mai mult în jurul liniștii.