Duhovnicul iubit al Bucovinei, condus pe ultimul drum la Putna: Lacrimi și rugăciuni pentru părintele Grigorie Halciuc
Biserica Ortodoxă Română este în doliu după trecerea la cele veșnice a unuia dintre cei mai iubiți și respectați duhovnici din Moldova – Părintele arhimandrit Grigorie Halciuc, fost stareț al Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava.
Imagini emoționante au fost surprinse la Mănăstirea Putna, locul unde părintele și-a început călătoria monahală și unde a fost înmormântat, înconjurat de sobor de preoți, călugări și sute de credincioși veniți să-i aducă un ultim omagiu.
Liturghie și slujbă de înmormântare la Mănăstirea Putna
Pe data de 18 iulie, începând cu ora 08:00, s-a oficiat Sfânta Liturghie la altarul de vară al Mănăstirii Putna, urmată de slujba de înmormântare, începând cu ora 10:00. Atmosfera a fost profund duhovnicească, încărcată de rugăciune, emoție și recunoștință pentru o viață dedicată slujirii lui Hristos.
O viață închinată credinței și slujirii
Părintele Grigorie Halciuc s-a născut la 8 februarie 1938, în comuna Poșta, județul Tulcea. A pășit în viața monahală în anul 1955, la Schitul Rarău, unde l-a avut ca model spiritual pe părintele ieroschimonah Daniil Sandu Tudor, fondatorul Rugului Aprins – mișcare spirituală de profunzime în Biserica Ortodoxă Română.
Deși în 1959, în urma Decretului 410 emis de regimul comunist, a fost forțat să părăsească mănăstirea, părintele Grigorie nu s-a îndepărtat niciodată de calea călugăriei. Verticalitatea și dragostea profundă pentru Dumnezeu l-au călăuzit permanent.
Perseverență în fața restricțiilor comuniste
În 1965, a intrat în obștea Mănăstirii Putna, iar în 1974 a fost călugărit în secret, împreună cu părintele Tudor Pavlo, într-o slujbă cu ușile închise, din cauza interdicțiilor impuse de autorități. A urmat hirotonirea întru diacon în 1975, în Duminica Ortodoxiei, și hirotonirea ca ieromonah de sărbătoarea Bunei Vestiri, în același an.
O misiune de peste patru decenii la Suceava
Începând din 1978, părintele Grigorie a fost hirotesit protosinghel, iar din 1985, arhimandrit. Timp de peste 40 de ani, a fost starețul Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, un reper spiritual pentru întreaga Bucovină.
Prin înțelepciunea, blândețea și smerenia sa, părintele Grigorie a format generații de călugări și a fost un sprijin duhovnicesc pentru mii de credincioși care i-au căutat cuvântul și binecuvântarea.
Ultimul drum, la locul în care a început totul
Așa cum a fost și începutul său în viața monahală, sfârșitul părintelui Grigorie a fost marcat de demnitate, rugăciune și liniște, în locul care l-a format spiritual – Mănăstirea Putna. Credincioșii și clerul au venit în număr mare să-l conducă pe ultimul drum, într-o slujbă de înmormântare plină de lacrimi și recunoștință.
Moștenirea spirituală a părintelui Grigorie rămâne vie în inimile celor care l-au cunoscut și l-au iubit. A fost un atlet al lui Hristos, așa cum i-a cerut părintele său duhovnicesc, și a rămas un model de viață monahală și trăire autentică în credință.
Dumnezeu să-l odihnească în pace, iar memoria sa să rămână veșnică!