Oboseala cronică și lipsa de motivație nu vin întotdeauna din muncă: Cei mai periculoși hoți de energie din viața noastră
Trăim într-o lume care ne solicită constant, iar la finalul fiecărei zile tot mai mulți dintre noi ne simțim secătuiți de energie, fără chef, fără motivație și fără explicații clare. De ce se întâmplă asta? Răspunsul este surprinzător de simplu, dar profund: ne lăsăm furați de energie, zi de zi, fără să ne dăm seama.
Anca Amariei, terapeut yoga și specialist în mindfulness, atrage atenția că hoții de energie nu sunt doar din afara noastră – uneori, chiar noi devenim propriii noștri sabotori.
„Mintea noastră consumă enorm de multe resurse în scenarii și analize care nu se mai termină. Fie că retrăim episoade dureroase din trecut, fie că ne pierdem în proiecții pentru viitor, uităm să trăim prezentul și ajungem blocați, epuizați mental și emoțional”, explică specialista.
Gândurile repetitive și „paralizia prin analiză”
Studiile arată că un om rostește în jur de 16.000 de cuvinte pe zi, însă mintea produce de zeci de ori mai multe gânduri, iar 95% dintre ele sunt reluări ale acelorași teme. „Ne este foarte greu să ajungem la acea liniște fundamentală pentru că ea este îngropată sub avalanșa de gânduri”, afirmă Caroline Welch, expertă în mindfulness.
Oamenii toxici – consumatori invizibili de energie
Un alt consumator major de energie este reprezentat de relațiile dezechilibrate. Oameni care se plâng continuu, se victimizează și cer atenție și validare fără să ofere ceva în schimb sunt descriși de terapeuți drept adevărați „hoți de energie”.
„Renunță la oamenii care doar se plâng. Dacă nu pui limite clare, ajungi să te suprasoliciți emoțional și fizic, încercând să le fii pe plac”, avertizează Anca Amariei.
Amânarea – un stres mascat
Cine nu a lăsat pe mâine ce putea face azi? Deși pare un comportament banal, amânarea continuă creează un stres tăcut, dar persistent. Mintea noastră rămâne conectată la ceea ce n-am rezolvat, iar acest consum psihic devine obositor în timp.
„Ia cea mai bună decizie pe care o poți lua, chiar cu riscul de a greși. Este mai sănătos decât să rămâi blocat în indecizie”, subliniază specialista.
Munca în exces și lipsa de odihnă psihică
Chiar și o zi obișnuită poate deveni epuizantă dacă nu ne oferim pauze reale. Odihna nu înseamnă doar somn, ci și momente de reconectare, de liniște și respiro.
Un studiu realizat de CIPRA relevă că 34% dintre români – în special cei cu vârsta între 25 și 34 de ani – consideră lipsa timpului ca fiind principalul factor de stres. În lipsa timpului pentru sine, pentru tihnă și reflecție, apar dezechilibre fiziologice și psihice grave: musculatura se tensionează, respirația se accelerează, iar sistemul nervos este pus sub presiune constantă.
Dezorganizarea și haosul din jur
Când nu avem un sistem clar acasă sau la serviciu, pierdem timp și energie. Fie că e vorba de obiecte puse la întâmplare, fie de activități fără o listă clară de priorități, haosul înseamnă oboseală.
„Organizarea ne limpezește mintea și ne dă un sentiment de control, de stabilitate – surse importante de energie pozitivă”, mai spune Anca Amariei.
Dependența emoțională și nevoia de validare
Mai puțin vizibilă, dar extrem de epuizantă, este dependența emoțională. Mulți oameni caută confirmări constante din partea celor din jur, iar acest comportament trădează nesiguranță și lipsă de stimă de sine.
„În spatele acestei nevoi stă adesea o teamă profundă legată de imaginea de sine sau de relațiile cu ceilalți”, explică terapeuții.
Incapacitatea de a spune „nu”
Foarte mulți români, mai ales femei, au dificultăți în a-și impune limite. Spun „da” din reflex, de teamă să nu dezamăgească, dar în acest mod își consumă timpul, energia și chiar sănătatea.
„A spune «nu» este un act de respect față de tine însuți. Nu trebuie să promiți tuturor, nu trebuie să fii disponibil permanent. Timpul tău e valoros și merită protejat”, concluzionează Amariei.
Într-o lume în care fiecare minut contează și în care presiunea vine din toate direcțiile, învățarea modului de a ne proteja energia devine o formă de supraviețuire. Nu putem controla totul în jur, dar putem învăța să ne alegem bătăliile – și mai ales, oamenii și gândurile care merită atenția noastră.