Părintele Ovidiu-Mihai Ungurianu a trecut la cele veșnice la vârsta de 45 de ani, lăsând în urma sa o moștenire spirituală adâncă și o existență trăită în întregime în slujba altarului. Slujba de înmormântare a fost oficiată de IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.
Înaltpreasfințitul Părinte Teofan a săvârșit slujba de prohodire pentru părintele Ovidiu-Mihai Ungurianu, slujitor al Parohiei Borniș, care a trecut la cele veșnice la doar 45 de ani.
Rânduiala înmormântării a avut loc în biserica unde părintele a slujit cu devotament mai bine de douăzeci de ani, fiind înconjurat de rugăciunea unui sobor de preoți și diaconi, în prezența familiei îndoliate, a credincioșilor din parohie, a ucenicilor duhovnicești și a tuturor celor care l-au cunoscut și apreciat.
Părintele Ovidiu-Mihai Ungurianu a trecut la Domnul în dimineața zilei de 27 martie 2026, după o suferință îndelungată, purtată cu răbdare și credință, cauzată de o boală hematologică severă. Timp de 13 ani, a dus crucea bolii cu demnitate, trecând prin numeroase internări și intervenții chirurgicale, fără să-și piardă speranța în Dumnezeu și dragostea pentru slujirea preoțească.
S-a născut la 4 aprilie 1980, în Piatra Neamț, din părinții Mihai și Olguța Ungurianu, iar drumul său teologic a început încă din adolescență, când a absolvit Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamț, continuând apoi la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, unde a urmat și studii de master.
În anul 2005 a fost hirotonit preot de către Părintele Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, la Catedrala Mitropolitană din Iași. În același an, pe 15 martie, a fost numit preot paroh la Borniș, locul în care și-a împlinit chemarea pastorală.
De-a lungul celor 21 de ani de slujire, părintele Ovidiu-Mihai Ungurianu a desfășurat o activitate bogată pe plan misionar, pastoral, administrativ, social-filantropic și cultural.
Prin eforturile sale, biserica parohială a fost complet restaurată, ferestrele au fost schimbate, a fost construită o casă socială modernă, dotată cu toate utilitățile necesare, precum și un apartament parohial. De asemenea, în curtea bisericii a ridicat o fântână și o troiță, iar la școala din sat a construit un monument-troiță dedicat eroilor, cu ocazia Centenarului Marii Uniri.
Dincolo de realizările materiale, părintele a rămas în sufletele credincioșilor ca un păstor blând, apropiat de oameni, statornic în rugăciune și jertfelnic în slujire.
Alături i-a fost mereu soția sa, preoteasa Roxana-Elena, profesor de educație vizuală și religie, împreună cu care a crescut și educat trei copii: David-Dumitru, Maria-Ștefania și Mina-Nicolae, o familie frumoasă care i-a oferit sprijin, bucurie și întărire în anii grei ai suferinței.
Un moment deosebit al activității sale l-a reprezentat și proiectul cinematografic realizat împreună cu fiul său, David-Dumitru, intitulat „Bornișul și oamenii săi”, o mărturie de suflet despre comunitatea pe care a iubit-o și a slujit-o până la capăt.
La finalul slujbei de înmormântare, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan a adresat un cuvânt de condoleanțe celor prezenți, subliniind că despărțirea de cei dragi nu este definitivă, ci doar o trecere vremelnică în lumina Învierii lui Hristos.