Deficitul de vitamina B12 este asociat cu o serie largă de afecţiuni precum Alzheimer, scleroza multiplă, depresia, anxietatea, tulburările de învăţare şi dezvoltare la copii, tulburările din spectrul autismului, bolile autoimune, cancerul şi infertilitatea. Vitamina B12, denumită şi cobalamină, face parte din complexul de vitamine B hidrosolubile şi are un rol esenţial în sinteza ADN-ului şi a celulelor roşii din sânge, dar şi în formarea tecii de mielină, care asigură buna funcţionare a sistemului nervos.
Fiind o vitamină pe care organismul nu o poate produce, B12 trebuie obţinută exclusiv prin alimentaţie sau suplimente. Aceasta este prezentă doar în alimente de origine animală, precum carnea, ouăle sau produsele lactate, astfel că vegetarienii şi veganii prezintă un risc sporit pentru deficitul acestei vitamine.
Deficitul de vitamina B12, o problemă frecventă şi subdiagnosticată
Un studiu realizat la University of Framingham Offspring indică faptul că aproximativ 40% dintre persoane cu vârste între 26 şi 83 de ani prezintă niveluri scăzute de vitamina B12 în sânge, iar 9% au deficit total al vitaminei, în timp ce 16% se confruntă cu un deficit uşor. Cercetătorii au fost surprinşi să constate că nivelurile scăzute sunt la fel de frecvente atât la tineri, cât şi la vârstnici, iar în cazul persoanelor peste 60 de ani deficitul afectează aproximativ 40% din populaţie.
Specialiştii spun că unele dintre simptomele asociate în mod tradiţional cu procesul de îmbătrânire — pierderea memoriei, declin cognitiv, scăderea mobilităţii — pot fi cauzate cel puţin parţial de deficitul de vitamina B12.
De ce este neglijat acest deficit?
Deficitul de vitamina B12 rămâne adesea nediagnosticat din două motive principale: nu este testat în mod curent, iar valorile de referinţă stabilite în laboratoare sunt prea scăzute. Astfel, multe persoane cu valori considerate normale din punct de vedere al testelor prezintă simptome clare ale deficienţei.
Literatura de specialitate arată că nivelurile de vitamina B12 considerate normale în Statele Unite (între 200 şi 350 pg/ml) pot fi însoţite de simptome evidente. Experţii în domeniu recomandă ca nivelul minim să fie de 450 pg/ml, iar diagnosticul să ia în calcul şi alţi markeri biologici precum acidul metilmalonic, homocisteina şi holotranscobalamina.
În Japonia şi Europa, limita inferioară acceptată pentru vitamina B12 este chiar mai ridicată, între 500 şi 550 pg/ml, fiind asociată cu manifestări psihologice şi cognitive specifice declinului neurologic. Cerinţele zilnice pentru vitamina B12 sunt estimate la 2-3 micrograme, iar unele cercetări recente sugerează necesarul poate ajunge până la 4-7 micrograme pe zi.
Etapele şi simptomele deficitului de vitamina B12
Deficitul se dezvoltă în patru etape majore: scăderea nivelului vitaminei în sânge, reducerea concentraţiei celulare, creşterea homocisteinei şi reducerea sintezei ADN-ului, culminând cu anemia macrocitară. Absorbţia vitaminei B12 este un proces complex, afectat de disbioza intestinală, inflamaţia şi permeabilitatea intestinului, expunerea la oxid de azot sau anumite medicamente.
Astfel, un deficit poate apărea chiar şi la persoane care consumă cantităţi suficiente de alimente bogate în vitamina B12. Simptomele includ amorţeală şi furnicături la nivelul mâinilor şi picioarelor, dificultăţi de mers şi echilibru, anemie, icter, umflarea limbii, probleme cognitive, pierderi de memorie, paranoia, halucinaţii, slăbiciune şi oboseală.
Netratată, deficienţa poate duce la complicaţii neurologice grave şi afecţiuni hematologice.
Cum se diagnostichează şi se tratează deficitul?
Primul pas în cazul suspiciunii unui deficit de vitamina B12 este efectuarea unor teste specifice pentru a stabili nivelul real al vitaminei în organism. Identificarea cauzei deficitului este esenţială pentru stabilirea tratamentului adecvat. În funcţie de mecanismul descoperit, medicul va recomanda forma, doza şi durata suplimentării.
Surse alimentare bogate în vitamina B12
Pentru cei care doresc să reducă consumul de carne, există alternative alimentare care pot contribui la aportul necesar de vitamina B12, alături de eventualele suplimente. Iată câteva opţiuni recomandate, conform prevention.com:
- Cerealele fortificate: Alegerea unor cereale cu conţinut redus de zahăr, care oferă cel puţin 2,4 micrograme de vitamina B12 per porţie.
- Lapte de vacă: O cană de lapte conţine aproximativ 1,2 micrograme de vitamina B12, iar două căni pot acoperi doza zilnică recomandată.
- Ouăle: Un ou fiert furnizează 0,6 micrograme de vitamina B12, în special în gălbenuş.
- Iaurt grecesc: Are aproximativ 1,3 micrograme de vitamina B12 per porţie, fiind o sursă bună de proteine.
- Ciupercile shiitake: Procesate, acestea pot fi o sursă semnificativă de vitamina B12, recomandate a fi integrate în dietă alături de alte alimente bogate în această vitamină.