Niculina Stoican trece printr-un moment de profundă tristețe, după ce bunica sa s-a stins din viață. Vestea dureroasă a fost făcută publică chiar de artistă, printr-un mesaj emoționant postat pe rețelele de socializare, în care și-a deschis sufletul în fața celor care o iubesc și o admiră.
Îndrăgita interpretă de muzică populară urmează să-și ia rămas-bun de la bunica sa în satul Prejna, din județul Mehedinți, locul în care, probabil, multe dintre amintirile copilăriei ei capătă acum o altă încărcătură. A fost o femeie dragă și apropiată, care a ocupat un loc special în inima artistei, iar pierderea ei lasă un gol imens.
Bunica Niculinei s-a confruntat, în ultima vreme, cu probleme de sănătate. Chiar și așa, artista i-a fost alături până în ultimele clipe, purtând grija omului care, după cum spune ea, i-a fost un sprijin de neclintit. În ciuda eforturilor și îngrijirii primite în spital, bunica s-a stins din viață marți, pe 16 iulie 2024.
Mesajul postat de Niculina Stoican pe Facebook este o adevărată confesiune de suflet, scrisă cu lacrimi și dor:
„E primul răsărit fără matale măicuță și nu știu ce-am să mă fac… Eu te-aș fi ținut că erai lumea mea… Să te hodini măicuța mea a bună, în lumină. Pe Pământ ne-ai purtat de grijă, din cer să ne ocrotești. Eu nu știu ce-am să mă fac fără matale.”
O fotografie veche, în care apare alături de bunica sa, însoțește rândurile sfâșietoare. O imagine simplă, dar încărcată de dragoste și duioșie. Internauții au reacționat imediat, trimițând mesaje de condoleanțe, de sprijin și de recunoștință pentru sinceritatea artistei.
Niculina Stoican nu este doar o voce puternică a folclorului românesc, ci și un om cald, apropiat de oameni, care nu s-a ascuns niciodată în spatele celebrității. A vorbit mereu cu sinceritate despre familie, despre rădăcini și despre ce înseamnă să iubești cu toată inima.
Acum, în fața acestei pierderi, rămâne imaginea unei nepoate sfâșiate de durere, dar și profund recunoscătoare pentru tot ce a însemnat bunica ei. Un om simplu, dar cu o prezență uriașă în viața artistei.
Prin lacrimi, Niculina găsește forța să-i mulțumească și să-i spună adio. Și, chiar dacă durerea e de necuprins în cuvinte, iubirea rămâne – la fel de vie, de profundă, de eternă.