La o lună după incendiul devastator de la Crans Montana, Eleonora rememorează fuga disperată din infern. A suferit răni cumplite, iar acum se recuperează într-o clinică din Milano.
În momentul în care flăcările mistuiau primele lambriuri ale barului Le Constellation, din Crans Montana, Eleonora Palmieri și iubitul ei tocmai treceau pragul localului, fără să bănuiască dezastrul care începea se desfășoare în interior. Pe când se aflau la parter, cuplul italian a fost imediat împins înapoi de puhoiul de oameni care urcau scările, încercând să scape din subsolul unde focul făcea deja ravagii. În timp ce iubitul Eleonorei era azvârlit în stradă, tânăra a rămas blocată înăuntru.
„Apoi a venit lumina – o limbă de foc care a urcat scările spre mine, înspăimântător de repede”
A trecut o lună de la tragicul incendiu de la Crans Montana, iar Eleonora Palmieri se află încă internată într-o clinică din Milano, unde medicii i-au făcut mai multe grefe de piele. De pe patul de spital, tânăra a retrăit coşmarul de Anul Nou, într-o conversaţie cu reporterul Tom Kington, de la The Times. „Nu voi uita niciodată întunericul brusc cauzat de fumul dens care a umplut camera într-o clipă, făcând aerul irespirabil”, spune tânăra de 29 de ani. „Apoi a venit lumina – o limbă de foc care a urcat scările spre mine, înspăimântător de repede, un moment de teroare pură în care toate simțurile mi-au fost copleșite de căldură”, rememorează ea.
Flăcări portocalii care urcă până la tavan şi o rază de lumină violetă, este imaginea care li s-a întipărit supravieţuitorilor pe retină. În timp ce Eleonora își ridica instinctiv mâinile pentru a-și proteja fața, palmele i-au fost arse într-un mod groaznic, simţind cum i se desprinde pielea de pe ele. „A fost un efort disperat să mă apăr de flăcări”, suspină tânăra.
În timp ce familiile jelesc cele 40 de victime ale incendiului din noaptea de Anul Nou, mulți dintre supraviețuitori se confruntă cu răni care le-au schimbat viața pentru totdeauna. Dintre cele 116 persoane rănite, unele aveau arsuri atât de oribile încât au putut fi identificate de propriile familii doar după unghii.
Manfredi urca scările când flăcările l-au prins din urmă. A suferit arsuri pe 30% din corp
Eleonora a fost unul dintre cei 12 italieni răniți – unii cu arsuri pe 70% din corp – transportați cu elicopterul la spitalul Niguarda din Milano. Majoritatea acestora sunt minori, precum Manfredi Marcucci, un băiat în vârstă de 16 ani, din Roma, care se afla Crans Montana în vacanţă cu familia.
„Manfredi urca scările când flăcările l-au prins din urmă și l-au ars pe spate, brațe, umeri și cap. 35% din corp”, povesteşte tatăl său, Umberto, care l-a găsit conștient în zăpada din fața clubului. „Morții erau scoși afară, era ca o zonă de război, dar Manfredi nu și-a pierdut cunoștința. A avut o adrenalină imensă, știind că trebuie să supraviețuiască”, mai spune bărbatul. Fiul său a ajuns la Niguarda cu o nevoie disperată de grefe de piele, care i-au fost furnizate de banca de piele a spitalului, în al cărei congelator se aflau 50.000 cm pătrați de piele umană prelevată de la corpurile donatorilor.
În următoarele zile, aproximativ 20.000 cm pătrați au fost folosiți pentru a acoperi corpurile a șase dintre supraviețuitori. Fâşii cu dimensiuni medii de 3×20 cm au fost capsate peste carnea arsă, ajutând la cicatrizarea rănilor pentru a preveni pierderea fluidelor corporale, dar și ajutând rana să respire și reducând inflamația și durerea. „Când pierzi piele, corpul tău trage un semnal de alarmă, iar grefele noastre de piele îl calmează. Este ca un super plasture, nu există nimic mai bun decât pielea umană”, explică Marta Tosca, şefa laboratorului băncii de piele. Banca supraviețuiește datorită donațiilor, primind 220.000 cm pătrați de piele anul trecut, de la 124 de donatori, dar ar putea primi mai mult anul acesta, pe măsură ce se răspândesc ştirile despre cum i-a ajutat pe supraviețuitorii de la Crans Montana. Pielea recoltată este netezită, tăiată în dreptunghiuri, spălată şi păstrată în congelator, la minus 80 de grade Celsius.
Grefele de piele sunt doar începutul unui lung proces de vindecare. Arsurile pot provoca oprirea sistemului imunitar al organismului, dar după aproximativ 15 zile acesta repornește și respinge pielea donată, care se dezintegrează. Medicii trebuie apoi să aplice grefe folosind pielea pacientului, de obicei prelevată de pe coapsă, care se vindecă rapid, iar uneori pulverizează pielea sub formă de spray pentru a crea o grefă aplicată prin nebulizare. Dacă este posibil, zona arsă este lăsată să se vindece singură.
„Suntem o comunitate de războinici legați de o noapte teribilă”
Revenind la Eleonora Palmieri, ea încă visează să devină medic veterinar, deşi acest lucru este incert, din cauza rănilor pe care le are. Reporterul The Times subliniază însă că, datorită instruirii sale, în minutele de după incendiu ea a reușit să reducă din rănile provocate de arsuri. „Eram foarte calmă, știam ce se întâmplă cu corpul meu. Le-am spus prietenilor să-mi taie și să-mi scoată cu grijă colanții, pentru că simțeam că fibra sintetică începea să se lipească de pielea arsă”, povesteşte ea. Apoi cerut un tricou curat pe care să-și odihnească mâinile şi pentru a evita infecția.
Dincolo de propria suferinţă, Eleonora mărturisește că se gândește la tinerii care nu au reușit să supraviețuiască incendiului. „Rudelor victimelor le spun că inima mea este alături de ele. Nu există cuvinte care să aline o durere atât de nedreaptă. Gândul la ele s-a transformat în încurajarea de a nu renunța niciodată”, mărturiseşte tânăra. În acelaşi timp, ea a ţinut să le transmită un mesaj şi supravieţuitorilor: „Arsurile vă vor marca pielea, dar sufletul este cel care are nevoie de mai mult timp pentru a se vindeca. Nu trebuie să ne fie rușine de fragilitatea sau furia noastră, ele fac parte din luptă. Suntem o comunitate de războinici legați de o noapte teribilă. Nu trebuie să lăsăm acea noapte să ne definească restul vieții”.