Cunoscută pentru zâmbetul ei constant și pentru armonia din viața personală alături de Valentin Sanfira, Codruța Filip a rememorat o etapă decisivă a adolescenței: momentul în care, la doar 14 ani, a luat decizia dificilă de a pleca de acasă pentru a-și continua studiile. Mărturisirea a venit într-o discuție deschisă, cu emoție sinceră, despre începuturile ei departe de familie.RECLAMA
„Am plecat…”RECLAMA
Artista a povestit că mutarea pentru liceu a însemnat trecerea la un ritm nou, cu reguli și responsabilități pe care le-a îmbrățișat treptat. Deși distanța nu era uriașă, desprinderea de cei dragi a cântărit mult la acea vârstă, iar adaptarea a cerut răbdare și curaj.
Primii pași departe de familie
Venită dintr-o localitate mică, Tătăruși, Codruța a mers la liceu în Iași și a locuit la cămin. În spatele acestei hotărâri s-a aflat și încrederea părinților, care au considerat că se va descurca singură. Separarea nu a fost ușoară, însă dorința de a progresa a fost mai puternică decât frica de necunoscut.
În noul cadru, fiecare pas a însemnat o lecție: orarul încărcat, conviețuirea cu colegele și lipsa atmosferei de acasă. A învățat rapid să fie organizată, să-și dozeze timpul între cursuri, teme și viața de internat, dar și să-și asculte instinctele atunci când trebuia să ia decizii singură.
Viața la cămin și drumul spre muzică
Regulile din cămin erau stricte, iar accesul la condiții mai bune depindea de rezultatele la învățătură. Camerele renovate se obțineau cu efort și disciplină, așa că artista a muncit constant pentru a rămâne în topul clasei. Ambiția a devenit busola care i-a ghidat pașii, iar consecvența a fost cheia prin care și-a câștigat confortul.
Codruța a împărțit camera cu alte trei fete din aceeași localitate. Legăturile create atunci s-au transformat în prietenii trainice, una dintre colege devenindu-i, mai târziu, fină. Comunitatea formată între ușile aceluiași cămin i-a oferit sprijinul necesar pentru a trece peste dorul de casă.
Chiar și în acel ritm intens, muzica a rămas centrul pasiunilor sale. Mergea la ore de canto și participa la concursuri, respectând în același timp regulile internatului, unde ieșirile erau permise doar cu bilet de voie. Între partituri și teme, a învățat să-și calibreze vocea, dar și răbdarea.
Privind în urmă, artista consideră că acei ani au fost plini de experiențe formative. La 14 ani a descoperit ce înseamnă responsabilitatea și independența, învățând să-și construiască zilnic drumul către visul ei, fără scurtături și fără rețete miraculoase.
Povestea acelor începuturi continuă să o definească: prieteniile din cămin, antrenamentele de voce și seriile de concursuri alcătuiesc un peisaj afectiv la care revine ori de câte ori vorbește despre cine este și de unde a pornit.