Evenimentele ultimelor luni arată o schimbare a polilor de putere pe scena politică. Cu un premier încolțit, următorul la rând este șeful statului, care plătește greșelile trecute
Ultimele săptămâni au arătat o schimbare a polilor de putere pe scena politică. Dacă în vara trecută premierul Bolojan venea la Palatul Victoria cu o încredere populară record, astăzi programul său de guvernare pare blocat în totalitate. Înfrângerea de la CCR și blocarea oricăror reforme se adaugă acum imaginii unui premier învinuit pentru situația economică dificilă a țării. În toată această luptă a lipsit însă un personaj cheie, președintele României. El ar putea fi însă următoarea țintă.
După Bolojan, urmează Nicușor Dan
Reforma pensiilor speciale din magistratură a fost una dintre temele principale, de care premierul Bolojan și-a legat chiar mandatul la un moment dat. Astăzi, în ciuda presiunilor publice informale – banii pierduți din PNRR – și chiar în condițiile în care exista o majoritate la CCR pentru o soluție favorabilă, „tabăra reformistă” a premierului Ilie Bolojan pare să fi pierdut lupta prin amânarea indefinită a unei decizii.
Pachetul de reforme al premierului Bolojan pare a avea și el aceeași soartă, blocajul social-democraților pe tema tăierilor din administrația publică fiind total. În schimb, premierul este acum ținta atacurilor constante venite din partea PSD-ului, care-l văd ca principal vinovat pentru tăierile de cheltuieli și creșterea taxelor. Scăderea nivelului de trai al populației, un efect inevitabil al măsurilor pentru reducerea deficitului, este legată acum exclusiv de mandatul premierului, care nu are nici măcar sprijinul întregului său partid
Asistăm deci la un context politic exact opus momentului de acum un an, în care premierul Bolojan ajungea la Palatul Victoria cu o cotă de încredere populară record. În același timp, românii își aleseseră un nou președinte, care venea și el cu o agendă reformistă. La un an distanță, premierul pare deja doborât de forțele care i se opun. În schimb, președintele Nicușor Dan a preferat să absenteze în toată această dispută.
Asistăm practic la o schimbare a polilor de putere față de anul trecut, o schimbare care a adus primele victorii concrete pentru tabăra anti-reformistă, așa cum a fost numită în spațiul public alianța informală dintre cei de la AUR, social-democrații și unele instituții puternice ale statului – forțele care s-au opus constant oricăror reforme.
Nicușor Dan, un președinte slab
La nouă luni de la preluarea mandatului, Nicușor Dan a reușit să negocieze numirea lui Bolojan în fruntea Guvernului și să numească un judecător la CCR, acolo unde pare să existe chiar o majoritate slabă în favoarea taberei reformiste, fără efecte concrete însă. Pe de altă parte, președintele nu a reușit să-și impună încă oamenii pe care-i dorește în fruntea serviciilor secrete, negocierile cu partidele ducând la amânări continue.
Mai mult, președintele nu a dorit să se implice în niciuna din luptele purtate în spațiul public. Chiar și tema reformelor din justiție, acolo unde președintele avea un mandat direct din partea populației, a fost ignorată și transformată într-un exercițiu fără fond. Astăzi, ea pare uitată de către șeful statului.
Analistul politic Cristi Roșu este de părere că acum, la nouă luni de la preluarea mandatului, președintele Nicușor se dovedește a fi un președinte slab și asta pentru că este lipsit de structura pe care i-ar fi oferit-o un partid. Fără această structură în spate, președintele s-a dovedit incapabil să impună teme în spațiul public.
„Nicușor Dan, la aproape 9 luni de când a preluat mandatul se dovedește a fi un președinte slab, și asta în primul rând pentru că nu are partid. Nicușor Dan, în momentul în care a venit la Cotroceni, nu a avut o echipă. Oamenii pe care i-a adus sunt o oaste de strânsură, sunt oameni cu care a lucrat la primărie, sau care au fost apropiați de el sau de USR. Dar el nu are o echipă, pentru că nu are un partid.
E foarte greu pentru un om să vină și să umple pur și simplu o administrație. Nu avem încă șefi la Servicii, iar puterea președintelui în România vine în primul rând de acolo. Dacă el reușea să-și numească șefi la SRI și SIE altfel ar fi stat raporturile sale cu partidele politice. În acest moment el nu are mare control. Nicușor Dan nu are oameni, de aceea pare că AUR câștigă teren, de aceea pare că Nicușor Dan nu are o strategie legată de justiție. Pentru că nu poți face strategie și să lupți pe scena politică singur. Nicușor Dan în acest moment este singur”, a declarat, pentru FANATIK, analistul Cristi Roșu.
Mai mult, analistul subliniază că Nicușor Dan nu pare a avea nici sprijinul USR sau PNL. La nivel de comunicare neexistând o cooperare vizibilă a vreunui partid, oricât de apropiat ar fi de agenda sa.
„Această idee că președintele e neapărat apropiat de USR și PNL nu se vede în acțiuni. Noi doar bănuim asta, dar nu se vede. USR, partidul care-l susține, are ministerele Apărării și de Externe. Unde e comunicarea senzațională pe care o avem pe programul SAFE? Nu există așa ceva. Unde sunt conferințele comune cu Miruță și Nicușor Dan, în care ni se vorbește cum întărim armata și tot așa. Era o temă care putea fi exploatată, dar nu s-a urmărit acest lucru. Nicușor Dan nu are niciun partid în spate, nici USR și nici PNL”, a mai precizat acesta.
Președintele a ratat începutul de mandat
Politologul Răzvan Petri este de părere că imaginea pe care șeful statului o proiectează prin această absență este aceea a unui președinte slab, care astfel devine automat ținta atacurilor rivalilor politici. Analistul subliniază că, chiar și în absența unui partid prezidențial, Nicușor Dan avea la dispoziție nenumărate căi de a acționa public.
„Sigur, un partid îl ajută să-și implementeze agenda, dar și fără, un președinte are instrumente la îndemână. El este ales de cel mai mulți oameni, e ales direct de către cetățeni. Poate folosi comunicarea ca un instrument de politică publică, are o putere imensă aici, orice mesaj este preluat instant de către presă.
El este un simbol. Se poate duce în țară, să țină consultări cu cetățenii ca să simtă oamenii legătura cu președintele, ca oamenii să nu creadă că președintele stă doar la București. Are mijloacele să-și construiască un sprijin popular pe care apoi să-l folosească în sprijinul inițiativelor sale. Dar prin aceste tăceri lungi pierde chiar și acest sprijin popular”, a declarat politologul Răzvan Petri, pentru FANATIK, care a subliniat că președintele pare să fi pierdut momentul de putere de la începutul de mandat.
„Greșeală pe care a făcut-o a fost că în momentul în care și-a preluat mandatul el avea o autoritate maximă și mult spațiu pentru anumite mișcări. PSD era la pământ, tocmai pierduseră niște alegeri pentru a doua oară. În acel spațiu putea numi niște oameni în fruntea Serviciilor astfel încât să poate lucra cu aceste instituții, putea să facă numiri la CCR și alte instituții, putea să ceară anumite lucruri, PSD neavând atunci puterea politică să se opună, așa cum face acum.
A ratat momentul începutului de mandat. Putea să ceară introducerea unor măsuri, să includă atunci numirile la servicii și tot așa”, a mai precizat acesta.
Sunt interesați AUR și PSD de suspendarea președintelui
Marea întrebare, cel puțin în ceea ce-l privește pe Nicușor Dan, este cât de fragilă este poziția sa la Cotroceni. Deși a încercat să țină PSD în coaliția de guvernare și nu s-a implicat în niciun conflict politic, zilele trecut șeful statului a primit un mesaj clar. AUR, prin vocea senatorului Petrișor Peiu, i-a transmis semnalul că există toate semnăturile necesare suspendării sale, fiind așteptată doar susținerea PSD-ului pentru acest pas.
Analistul Cristi Roșu spune că în situația actuală, în care șeful statului nu este o piedică, suspendarea sa pare mai degrabă un moft, care ar complica lucrurile. Concret, șeful statului a fost ales de o majoritate pro-europeană, care a rezonat la mesajul său reformist. După 9 luni la Cotroceni, șeful statului nu pare a avea o strategie nici măcar pentru a controla sau pentru a răspunde presiunilor electoratului suveranist. Ba mai mult, pare să fi încercat chiar să adopte din temele sale.
„Nu mi se pare că în momentul de față AUR este adversarul lui Nicușor Dan, din perspectiva acțiunilor sale. Nicușor Dan are adversar în momentul de față doar atunci când își alege o temă. A avut adversar și pe Bolojan, și AUR, și PSD dar doar pe teme mici, și nu a reușit să se impună. A încercat să controleze o anumită dinamică preluând el niște teme suveraniste, dar a fost foarte puțin. Totul vine din faptul că nu are o întreagă structură în spate lui, nu are un partid, nu are o ideologie. Nicușor Dan este de stânga, este de dreapta, este suveranist, este progresist – cum este președintele României?
Nu cred că el este o miză. Dacă nu reușește să construiască un pol de putere, este confortabil. De ce să-l schimbi pe Nicușor Dan, nu face nimic, nici bine, nici rău. Care e miza? Cu cine îl schimbăm? E complicat”, a declarat Cristi Roșu, pentru FANATIK, subliniind că electoralul președintelui are așteptări nerealiste de la acesta în condițiile în care nu s-a dovedit a fi un mare strateg politic, victoriile sale venind în contexte extrem de favorabile.
Totuși, în condițiile în care președinția rămâne o funcție râvnită, Nicușor Dan va deveni o țintă tot mai clară a atacurilor rivalilor politici, crede analistul Răzvan Petri. În condițiile în care această absență publică, alături de înfrângerile suferite de tabăra reformistă, vor proiecta imaginea unui președinte tot mai slab, aceste atacuri se vor înteți.
„Cred că în acest moment nu-și propune decât să ține țară pe o linie de plutire cumva, este și speriat de o posibilă suspendare, de către PSD și AUR – și de aceea nu dorește să atace liderii coaliției. Dincolo de asta, vedem că președintele are un caracter mai conservator, în sensul că preferă moderația și preferă să nu intervină decât când are ceva realmente de spus. Cu toate acestea, imaginea este aceea a unui președinte depășit de situație și de mandatul pe care-l are. În fața atâtor provocări preferă temporizarea și ambiguitatea.
Între aceste ezitări se nasc narațiuni publice care-i erodează legătura cu electoratul propriu și îi erodează legitimitatea și sprijinul popular. Un președinte slab devine automat o țintă automat. În acest moment el este o țintă a AUR și va fi în continuare pentru că nici AUR și nici alte partide nu au renunțat la președinție. El este atacat constant în bula suveranistă, iar pe măsură ce popularitatea sa va scădea, atacurile se vor înmulți”, a declarat Răzvan Petri, pentru FANATIK.