A murit profesorul emerit Coriolan Ulmeanu, unul dintre cele mai mari nume ale pediatriei românești, recunoscut și în afara țării pentru profesionalism, rigoare și devotament față de copii și medicină.
Prin munca lui de-o viață, a devenit reper pentru generații de medici și un practician respectat, iar mulți copii s-au făcut bine datorită lui.
Viața și drumul către pediatrie
Cariera lui a fost ghidată de la început de chemarea către medicină. Chiar dacă nu a fost ușor, a mers hotărât spre pediatrie, domeniu pe care l-a iubit și l-a schimbat în bine prin ceea ce a făcut zi de zi.
Pentru el, medicina a fost vocație, nu simplu serviciu: și-a asumat sacrificiile, a lucrat discret și demn, cu convingerea că merită tot efortul când un copil e salvat și primește o nouă șansă.
Una dintre contribuțiile sale majore a fost modernizarea Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu” din București, instituție de referință în pediatria românească.
Cu o viziune clară și multă muncă, a pus bazele transformării spitalului într-o unitate capabilă să răspundă nevoilor complexe ale micilor pacienți, prin reorganizarea secțiilor, actualizarea dotărilor și sprijinul acordat echipelor medicale.
Spitalul a devenit nu doar loc de tratament pentru copii, ci și centru de formare pentru viitori medici, schimbare care i se datorează în mare măsură.
Profesorul Coriolan Ulmeanu a pus pe picioare Centrul de Toxicologie Pediatrică, o inițiativă de pionierat la nivel național.
Într-o perioadă în care intoxicațiile accidentale la copii ridicau probleme serioase de diagnostic și tratament, a venit cu o abordare specializată, dedicată intervenției rapide.
A structurat echipe pregătite să acționeze prompt și a creat un cadru în care cazurile să fie evaluate corect și tratate eficient, ridicând nivelul îngrijirii pediatrice și oferind un model preluat ulterior și în alte unități medicale.
Pentru mulți pediatri, profesorul Ulmeanu a însemnat mentorul exigent și generos de la vizite, cursuri și discuții unu-la-unu, cerând rigoare, disciplină și respect față de pacient și profesie.
A respins superficialitatea și indiferența și a format o școală puternică în pediatrie, cu specialiști care duc mai departe standardele impuse prin practică.
Moștenirea lui profesională continuă în munca celor pe care i-a format, rămasă ca model de urmat pentru generațiile viitoare.