Președintele Nicușor Dan va merge la Consiliul Păcii de la Washington, însă România va avea calitatea de observator. Cum a catalogta șeful INSCOP, Remus Ștefureac, această mișcare
Directorul INSCOP, Remus Ștefureac, a comentat decizia lui Nicușor Dan de a onora invitația președintelui american Donald Trump, la Consiliul Păcii de la Washington, susținând că este „una înțeleaptă, pragmatică și în interesul națioanl al țării noastre”. De asemenea, șeful ISNCOP a precizat că orice fel de participare a României la astfel de evenimente este esențială.
Nicușor Dan, despre participarea la reuniunea Consiliului Păcii la Washington
Reuniunea se va desfășura la Institutul American pentru Pace, în Washington, care a fost redenumit de președintele Donald Trump după propriul nume, pe data de 19 februarie. În acest context, Nicușor Dan a anunțat că va participa, însă România va avea calitatea de observator.
„România va avea calitate de observator și voi reafirma sprijinul nostru ferm pentru eforturile internaționale de pace și deschiderea de a participa la procesul de reconstrucție din Fâșia Gaza. Decizia de a fi prezent la aceste discuții are la bază susținerea procesului diplomatic consacrat prin rezoluția adoptată în luna noiembrie de Consiliul de Securitate al ONU, inițiată de Statele Unite ale Americii. România a susținut permanent necesitatea identificării unei soluții care să ducă la încheierea conflictului și a acordat sprijin populației civile din Fâșia Gaza, în special prin operațiuni de evacuare medicală de urgență”, a transmis președintele Nicușor Dan într-o postare pe pagina sa de Facebook.
În acest context, șeful INSCOP, Remus Ștefureac, a precizat că țara noastră, prin poziția sa geografică, „se află într-un echilibru permanent între prudență, solidaritate și interes propriu”, iar „deciziile liderilor nu mai pot fi judecate exclusiv prin prisma simpatiilor politice interne, ci trebuie analizate în raport cu efectele lor asupra securității, economiei și credibilității externe, specifice contextului particular pe care îl trăim”.
„Geografia particulară a României raportată la condițiile geopolitice marcate de proximitatea față de teatrul de război din Ucraina, climatul politic intern fragmentat, opinia publică hiper-polarizată de agresiuni informaționale fără precedent și nevoia critică de a garanta securitatea țării cu orice preț fac ca decizia președintelui Nicușor Dan de a participa, în calitate de observator, la Consiliul pentru Pace inițiat de presedintele SUA sa fie una înțeleaptă, pragmatică și în interesul național al țării noastre”, a declarat Ștefureac, potrivit informat.ro.
Ce câștigă România prin statutul de observator
În acest context, șeful INSCOP a afirmat că „participarea în calitate de observator nu implică asumarea automată a unor angajamente definitive, ci oferă, în schimb, acces direct la informație, la dinamica negocierilor și la capacitatea de a înțelege direcțiile în care se pot îndrepta deciziile marilor actori globali”. De asemenea, această oportunitate reprezintă „o ușă deschisă spre parenerul strategic”, având în vedere că trecem printr-o perioadă „complicată”.
„Din această perspectivă, prezența la masa dialogului reprezintă nu doar o opțiune diplomatică prudentă, ci și o formă de protejare a intereselor strategice prin anticipare și adaptare. Absența, în schimb, ar echivala cu o diminuare voluntară a vizibilității și influenței, lăsând spațiu altor state să definească parametrii discuțiilor, iar competitorilor sau adversarilor mai vechi sau mai noi, declarați sau nedeclarați, să ne discrediteze la Washington. Amestecul ideologiilor și pasiunilor politice în această chestiune, deși inevitabil, trebuie ignorat”, a mai punctat Remus Ștefureac, potrivit sursei citate.
De asemenea, șeful INSCOP susține că neînțelegerile ideologice sunt firești, însă nu ar trebui să reprezinte un obstacol atunci când vine vorba despre decizii strategice. Astfel, „o abordare matură presupune separarea interesului de stat de capitalul electoral imediat și înțelegerea faptului că anumite opțiuni diplomatice nu aparțin unei tabere politice, unui trib ideologic, ci arhitecturii de siguranță a întregii națiuni”.