De ce acceptă românii să plătească tarife mai mari la energia electrică? Schema prin care statul român a ajuns să subvenționeze energia ieftină din Bulgaria sau Ungaria. Sumele „investite” de țara noastră
În ziua de marți, după ora 15.00 România a început să exporte energie electrică, ajungând până la 420 MW în jurul orei 16.10, asta în condițiile în care sistemul energetic din țara noastră producea circa 8.700 MW (cu un aport considerabil al eolienelor, de peste 2.500 MW). Până în după amiaza acestei zile însă, țara noastră a importat energie, chiar și peste 600 MW în jurul orelor 06 – 07. În mixul de energie, au intrat apoi și sursele de stocare, care au reușit să aducă în sistem un maxim de 211 MW.
Cum subvenționează România energia ieftină din țările vecine
Deși fostul ministru al energiei Sebastian Burduja promitea că România să aibă la începutul anului 2026 o capacitate de stocare de până la 2.500 MW, care trebuia să ajungă la 5.000 MW la finalul anului, realitatea este însă puțin diferită. Cifrele oficiale arătau că, la finalul anului trecut, această capacitate era de doar 900 MWh, cu o putere instalată de 500 MW. La fel, noul ministru PSD, Bogdan Ivan a repetat obsesiv încă din primele luni de mandat necesitatea ca România să-și crească capacitatea de stocare a energiei. În decembrie, la operaționalizarea celei mai mari stații de stocare energie din România (400 MWh), oficialul sublinia că astfel vom ajunge la facturi mai mici la energie pentru români.
De ce este nevoie de aceste stații de baterii uriașe în care să fie stocată energia electrică? Pentru că producția în România atinge vârfuri în mijlocul zilei, atunci când consumul este mai mic, astfel că suntem nevoiți să o exportăm. În același timp, trebuie să importăm la intervalele orare când consumul casnic crește, interval în care producția în România scade. Prin aceste stații de baterii am reuși să păstrăm energia (ieftină) produsă în timpul zilei, în mare parte datorită aportului fotovoltaicelor.
Datele Asociației Energie Inteligentă arată că practic importurile nete de energie au fost doar cu 1% mai mari în anul 2025 față de anul anterior. Adică România și-a asigurat necesarul de energie din producție proprie. Problema este că România trebuie să importe energie la intervalele orare la care cererea este mare, și deci prețurile sunt mult mai mari. Datele AEI subliniază că plățile pentru importuri au fost cu 80% peste valorile exporturilor.
„Deși importurile nete au crescut cu doar 1% față de anul 2024, plățile pe importurile de energie electrică au crescut cu 80% față de exporturile de energie electrică în 2025. România produce mult la prânz. Soarele este sus, panourile livrează, vântul mai suflă, hidro ajută. Între orele 10:00 și 16:00 apare surplus de energie electrică în România. Ce facem cu el? Îl exportăm. Către Bulgaria, Ungaria, Serbia, Moldova. La fel și noaptea, când bate vântul și consumul intern scade exportăm energia, tot la prețuri mici.
Între 18:00 și 21:00 luminile se aprind, industria încă funcționează, gospodăriile intră în vârf de consum. Soarele dispare. Producția internă nu mai ajunge. Și acum importăm. Exact în intervalul în care energia este cea mai scumpă. Datele agregate pe 2025 arată clar: 26% din importurile anuale se concentrează în intervalul 18–21, adică exact în vârful de preț. În schimb, exporturile sunt concentrate în intervalele cu cererea mai mică și prețuri mai reduse, în special 12–15 și în timpul nopții”, se arată într-un comunicat al asociației.
Schema prin care România a subvenționat energia ieftină din țările vecine
La nivelul anului 2019, România avea oficial 70 de prosumatori, iar cinci ani mai târziu numărul acestora exploda la peste 121.000. Puterea totală instalată era, potrivit datelor ANRE, la începutul anului 2024 de peste 1,6 MW. Adică panourile fotovoltaice instalate pe acoperișurile caselor depășea puterea oferită de către cele două reactoare de la Cernavodă. Acest lucru s-a datorat și programului Casa Verde, prin care statul român a subvenționat masiv instalarea acestor panouri. Costurile au fost spectaculoase: cu circa 500 de milioane de euro, România adăuga o putere cât două reactoare nucleare, care costă 7-8 miliarde de euro.
Între timp costurile programului Casa Verde au ajuns la 5 – 6 miliarde, însă problema acum este lipsa unei infrastructuri energetice care să absoarbă această energie produsă și, în plus, lipsa capacității de stocare a acestei energii. Asta pentru că legea, inițial, nu a inclus și achiziționarea bateriilor în programul de subvenție. Unii experți din domeniu susțin că această omisiune a fost voită, pentru ca toți banii să meargă în panourile solare, unde erau cele mai mari profituri.
„Este problema băieților deștepți. Cine nu își aduce aminte, în anul 2024 am blocat la președinție, printr-o scrisoare deschisă trimisă lui Klaus Iohannis, promulgarea legii prosumatorului în forma în are fusese adoptată de Parlament – respectiv, fără obligația de a exista stocare. Noi am plecat de la două idei de bază. Prima, legată de reziliență, adică este o absurditate să ai panouri, să ai invertoare pe casă și dacă mâine pică curentul tu să stai să te uiți ca prostul la ele. E o chestie de reziliență. A doua este o problemă de optimizare economică la nivel național, în sensul că producem foarte mult când nu vrea nimeni să consume, și consumăm foarte mult când nu mai producem noi suficient.
E clar că au fost interese, pentru că la momentul acela Cotroceniul a luat în considerare, a trimis-o înapoi cu solicitarea de completare a legii, a intrat în Parlament, acolo în primele dezbateri lumea a acceptat și, pe furiș, în ultima zi, s-a scos treaba cu obligativitatea, s-a trimis din nou la Iohannis și el nu a mai avut ce să facă decât s-o semneze. Faptul că s-a întâmplat ce s-a întâmplat e clar că a fost un interes al unor băieți deștepți”, a declarat, pentru FANATIK, Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, care subliniază că, din actuala, schemă consumatorul român este singurul care pierde.
„Este o problemă legată de ce noi de 18 ani ne dezvoltăm fără stocare. Nu este o problemă care a apărut de ieri. De ce s-a întâmplat asta, foarte simplu. Pentru că marjele cele mai mari se făceau din vânzarea de panouri și invertoare. Deci acolo se câștiga cel mai mult. Și atunci băieții deștepți au avut grijă ca legislația să fie de așa natură încât să iasă pe ce se câștiga cel mai bine. Bateriile erau scumpe, marjele erau mici, adică nu era o chestie de boom de business. Boom-ul era pe panouri”, a mai precizat expertul.
În concluzie, contribuabilul român a plătit subvenții de câteva miliarde în ultimii 5 – 6 ani, bani care nu au avut niciun impact asupra prețului energiei, pentru că noua capacitate instalată aduce energie ieftină pe care țara noastră o exportă.
De la panouri la baterii pentru stocare
Dacă a fost intenție sau o lipsă de strategie, pentru că anterior au fost încercări de a introduce obligativitatea instalării de baterii retroactiv pentru prosumatori, pe propria cheltuială de această dată, rezultatul a fost că România se află astăzi în situația că de abia acum începe să își dezvolte capacitățile de stocare. Președintele AEI spune însă că lipsa unei strategii pare să se repete, în condițiile în care acum accentul este pus doar pe stocare, la fel cum în 2008 interesul era doar pe panouri, cu rezultate similare.
„În primul rând, acum ne trebuie o strategie și noi nu avem una. Așa cum în 2008 am făcut marea greșeala de a pune toate ouăle în același coș, adică am văzut numai panouri și eoliene, n-am înțeles că astea sunt bune într-un context, într-un mix. La fel, acum nu gândim decât pe stocare. Acum se vorbește doar de baterii.
Ele au însă niște limite, tehnic și din punct de vedere al fezabilității economice, al satisfacerii cerințelor din sistem. Suntem practic în aceeași eroare ca acum 16 ani și, cel mai probabil, vom investi habotnic acum în a pune baterii, o să constatăm peste ani că de fapt nu ne trebuiau doar baterii și că aveam nevoie de un mix de echipamente și o vom lua de la capăt. Până la urmă e vorba de sume imense utilizate ineficient.
Marea problemă este că noi nu înțelegem că investițiile trebuie să fie eficiente. La noi toată lumea vrea investiții, investiții și investiții, dar o investiție proastă îți poate aduce un dezechilibru economic mai mare. Sunt mii de exemple, de la aeroporturi, la drumuri și conducte de gaze în care s-au băgat bani și care au cheltuieli mai mari. Ce rost are să te lauzi cu construcția unei conducte dacă costurile pe care le aduce sunt mai mari decât beneficiile? Cel mai adesea am ieșit mai prost de pe urma acestor „investiții””, a mai declarat Dumitru Chisăliță, pentru FANATIK.
Facturile românilor au explodat în 2025
Odată cu luna iunie a anului trecut schema de plafonare a prețului la energie a luat sfârșit. Rezultatul a fost un preț uriaș la energie care s-a resimțit în facturile românilor. La acea dată, creșterea a fost și de până la 140% pentru consumatorii mici, care beneficiau de cele mai mici tarife pe schema anterioară. Pe datele AEI, prețul mediu al energiei electrice a crescut cu peste 61%.
Totuși, asociația arată că în următoarele luni prețul mediu a înregistrat o ușoară scădere, cu 3% față de vârful înregistrat în luna iulie. Potrivit AEI motivul ar sta în piața liberă din energie, acolo unde unul dintre furnizori, cea mai mare companie de stat mai exact, Hidroelectrica, are tarife cu peste 40% mai mici.
„În iulie 2025 prețul mediu al energiei electrice sare cu 61,57% față de iunie. Un șoc. O factură mai mare pentru milioane de oameni. O nouă rundă de declarații politice. Apoi, în următoarele șase luni (ianuarie 26 – iulie 25), prețul scade. Dar nu spectaculos. Doar cu 3% față de vârful din iulie 2025. Ce sa întâmplat? A intervenit STATUL? Sa produs o reformă majoră? A apărut o capacitate nouă de producție?
Nu. Aproximativ 5% dintre consumatori și-au schimbat furnizorul. Atât a fost nevoie pentru a mișca prețul mediu în jos. Comparatorul ANRE arată că cele mai bune oferte din piață sunt cu până la 46% mai mici decât prețul mediu plătit de consumatorul casnic. Diferența nu este marginală. Este aproape la jumătate.
Adevărul devine incomod: piața funcționează, dar numai pentru cei care se îngrijesc de asta. Dacă toți consumatorii ar face același pas, prețul mediu ar putea scădea dramatic. Fără subvenții. Fără plafonări. Fără artificii bugetare. Doar prin concurență”, se arată în comunicatul AEI.
De ce nu-și schimbă românii furnizorul de energie? Teoria economică vorbește de o serie de costuri implicate în acest tip de schimbări, costuri de informare, costuri de contractare, de schimbare propriu-zis sau de monitorizare post-schimbare. Procesul în sine necesită timp și informare, asta chiar dacă ANRE are toate datele publice privind prețurile ofertanților. În plus, economiile pe termen scurt nu sunt uriașe – 40-50 lei pe lună în cazul unor facturi mici, pentru consumatorii care nu vin de la cele mai mari prețuri la cele mai mici.
Totuși, dincolo de costurile de tranzacție și alte explicații raționale, există și interpretări psihologice. Și anume ideea că oamenii așteaptă mai degrabă ca politicienii să le rezolve problema.
„E foarte simplu și foarte ușor ca oamenii să schimbe un furnizor. În momentul de față există oferte cu aproape 50% mai mici, adică sunt practic la jumătate de preț. Dar dacă oamenii aud la televizor doar „eu stat vin și plafonez, eu stat vin și vă dau”. Ce o să facă, o să stea să aștepte.
Dacă cineva toată ziua și pe toate mediile spune că vine și face el, plafonează prețurile, dă ajutoare, etc., atunci lumea va sta și va aștepta. Oamenii au un pas concret, dar preferă să stea și să aștepte de la stat. Ce anume, nu știu. Dacă după 36 de ani mai stau și așteaptă, chiar dacă 36 de ani nu au primit nimic și nu au învățat nimic. Orice om cu un firicel de minte înțelege că nu mai are rost să stea să aștepte și de data asta”, a mai declarat Dumitru Chisăliță, pentru FANATIK.