Politologul Andrei Țăranu a explicat, într-un interviu acordat lui Ionuț Vulpescu, cum lipsa de reacție a partidelor mari și abandonarea problemelor reale ale societății au creat un vid politic, transformat rapid într-un teren fertil pentru populismul antisistem. În opinia sa, furia acumulată de români după un deceniu de promisiuni neîmplinite a fost deturnată de figuri precum Călin Georgescu, care a devenit ca o antenă care a captat toate emoțiile colective și frustrarea publică. Ce urmează? Din păcate, poate fi și mai rău, consideră Andrei Țăranu.
Cum a ajuns Călin Georgescu la un pas să devină președintele României? Politologul Andrei Țăranu descurcă ițele unei Românii greu de înțeles, la prima vedere
Politologul Andrei Țăranu a descris perioada finalului anului 2024 și începutul lui 2025 drept una a unei „uriașe neînțelegeri” între societate și clasa politică. El a afirmat că, după intrarea lui Marcel Ciolacu în funcția de premier, partidele principale, PSD și PNL, s-au „cartelizat”, concentrându-se nu pe guvernare, ci pe calcule electorale. În opinia sa, promisiunea unei legi a salarizării unitare, făcută profesorilor, a fost doar o amăgire menită să câștige timp, iar ulterior guvernarea a intrat într-o logică electorală permanentă.
Țăranu a susținut că, începând cu 2023, partidele au pus accentul exclusiv pe comasarea alegerilor și pe aranjamente care să le avantajeze în plan politic. Primele rezultate, la alegerile europarlamentare, au părut favorabile, mai ales pentru PNL, care a reușit să își mențină poziția în ciuda sondajelor defavorabile. La locale, alianța PSD–PNL a dominat aproape întreaga țară, cu excepția Bucureștiului și a Timișoarei. Totuși, această victorie a dus la o ruptură între politicieni și societate.
În analiza sa, Țăranu a arătat că abandonarea temelor sociale și creșterea cheltuielilor bugetare fără direcție au provocat o furie generalizată. Însă această nemulțumire nu și-a găsit inițial un canal de expresie.
Vidul a fost umplut, treptat, de un discurs populist și mistic, personificat de Călin Georgescu, despre care a spus că a devenit „receptacolul furiei colective”. Politologul a remarcat că figurile deja cunoscute ale populismului, precum George Simion sau Diana Șoșoacă, au pierdut din credibilitate din cauza comportamentului excesiv și a radicalismului, permițând apariția unui nou vector politic.
„În engleză ar fi a huge misunderstanding. Adică o uriașă neînțelegere. Neînțelegerea nimănui de către nimeni, am putea spune dacă am fi Eugen Ionescu. S-a întâmplat în felul următor. Partidele politice, mainstream, PSD și PNL, norocul celor de la UDMR, că n-au fost și ei la guvernare, a fost că s-au cartelizat.