Debutul primăverii este, pentru români, profund legat de o tradiție autentică, cu rădăcini vechi în istorie și mitologia populară. Intervalul 1–9 martie este cunoscut sub numele de „Babele”, o perioadă încărcată de simboluri, credințe și practici păstrate din generație în generație. În imaginarul colectiv, aceste zile nu reflectă doar schimbările imprevizibile ale vremii, ci și firea oamenilor și semnele pentru anul ce urmează.
În credința populară, Babele sunt înzestrate cu puteri tainice, capabile să influențeze atât vremea, cât și destinul oamenilor. Ele sunt legate de renașterea naturii, de începutul anului agrar și de valorile familiei tradiționale, fiind văzute ca un simbol al continuității vieții. Ziua dedicată Babei Dochia aduce în prim-plan numeroase legende, transmise în variante diferite, în funcție de regiune și tradiție. Personaj central al folclorului românesc, Baba Dochia apare când ca o femeie aspră și neînduplecată, când ca o ființă milostivă și credincioasă.
Cea mai răspândită poveste spune că Dochia avea o fiică vitregă pe care o trata cu răceală. Pentru a o pedepsi, a trimis-o la râu, în toiul iernii, să spele lână neagră până când aceasta va deveni albă. Fata a plâns cu disperare, deoarece lâna se înnegrea și mai mult pe măsură ce o spăla. În acel moment, Dumnezeu și Sfântul Petru au ajutat-o, albindu-i lâna și dăruindu-i un buchet de flori albe pe care să-l ducă acasă. Când Dochia a văzut florile, a crezut că primăvara a sosit și, nerăbdătoare să urce la munte, s-a îmbrăcat cu nouă cojoace, și-a luat oile și a pornit la drum.
Pe parcurs, vremea s-a încălzit, iar Dochia a lepădat rând pe rând cele nouă cojoace. Ajunsă însă în vârf de munte, frigul și ninsoarea s-au întors. Dumnezeu și Sfântul Petru i s-au arătat și i-au spus că a simțit pe propria piele greutatea frigului la care își supusese fiica. Ca pedeapsă, Dochia a înghețat și s-a prefăcut în stâncă, alături de turma sa. Se spune că stâncile din Munții Ceahlău păstrează amintirea acestei întâmplări.
O altă variantă o descrie pe Dochia drept o femeie harnică, care îngrijea nouă capre. Crezând că luna martie este blândă, a urcat prea devreme la munte. Supărat, martie a împrumutat nouă zile geroase de la februarie și a pornit viscolul. Surprinsă de schimbarea bruscă a vremii, Dochia a înghețat și s-a transformat în stâncă.
Există și credința că Dochia ar fi fost o femeie bună și temătoare de Dumnezeu, care împărțea celor nevoiași brânză, lapte și lână. Urmărită de păgâni, s-ar fi rugat să fie prefăcută în piatră pentru a nu fi prinsă. Se spune și astăzi că Dochia ar fi rămas ascunsă în munți, nevăzută de oameni.
Babele de la 1 la 9 martie – cum iti alegi baba si ce semnificatie are
Obiceiul Babelelor este specific spațiului românesc și se desfășoară între 1 și 9 martie. Fiecare persoană își alege o zi, considerată „baba” sa. Se spune că starea vremii din acea zi reflectă caracterul omului sau îi prevestește norocul din anul respectiv.
Dacă ziua este luminoasă și senină, persoana este considerată optimistă sau va avea parte de un an bun. Dacă vremea este mohorâtă sau capricioasă, se spune că firea este schimbătoare. Totodată, ploaia sau ninsoarea în ziua babei sunt interpretate ca semne de belșug.
Cum se alege baba de primavara
Există mai multe moduri de a-ți alege baba. Cel mai simplu este alegerea întâmplătoare a unei zile între 1 și 9 martie. O altă metodă pornește de la data nașterii: dacă ziua este între 1 și 9, baba va fi aceeași zi din martie.
Dacă ziua nașterii este formată din două cifre, acestea se adună. De exemplu, pentru data de 23, rezultatul este 2 + 3 = 5, iar baba va fi pe 5 martie.
Ziua Babei Dochia este strâns legată de începutul anului agrar. În multe zone, această zi este respectată pentru a asigura recolte bogate și sănătatea animalelor. Se spune că, dacă nu este ținută cum se cuvine, primăvara va fi rece și ploioasă, iar semințele nu vor rodi.
În unele regiuni, femeile fierb bostan alb și îl oferă de pomană în memoria Dochiei. În alte locuri, oamenii încep diverse activități gospodărești, inspirați de hărnicia legendară a acesteia. În anumite sate se organizează clăci de tors, fiind considerată activitatea potrivită pentru această zi.
Tradiția spune că torsul este permis deoarece și Dochia ar fi purtat furca la brâu atunci când a urcat la munte cu oile.
În Mehedinți se păstrează obiceiul ca, în dimineața zilei de 1 martie, oamenii să nu iasă din casă fără să mănânce, pentru a nu fi „spurcați de cuc”, conform credinței populare.
Schimbările bruște de vreme de la începutul lui martie sunt puse pe seama firii capricioase a Babei Dochia. Dacă temperaturile cresc treptat, se spune că Dochia își leapădă cojoacele, iar dacă ninge sau viscolește, înseamnă că le scutură.
Ca semn pentru anotimpurile următoare, tradiția spune că o zi frumoasă de Baba Dochia vestește o primăvară și o vară roditoare. În schimb, o zi rece și posomorâtă ar anunța un sezon mai puțin prielnic. Tradiția Babei Dochia și a Babelelor rămâne una dintre cele mai vii expresii ale folclorului românesc, reunind legendă, spiritualitate, superstiție și legătura profundă cu natura. În fiecare an, între 1 și 9 martie, românii reiau acest obicei, alegându-și baba și așteptând cu emoție semnele primăverii.