Spondiloza cervicală, cunoscută și sub denumirea de osteoartrită cervicală, este o afecțiune frecvent întâlnită, cu o incidență ridicată în rândul persoanelor vârstnice și al celor care petrec mult timp în poziție șezândă. Aceasta constă în degenerescența coloanei vertebrale la nivelul gâtului, generând modificări la nivelul articulațiilor dintre vertebre și al discurilor vertebrale, precum și formarea de osteofite (ciocuri osoase). În timp, spațiile prin care ies nervii paravertebrali se pot îngusta, afectând astfel și canalul medular.
Coloana vertebrală nu are doar rolul de a susține capul și trunchiul, ci funcționează și ca o “armură” de protecție pentru sistemul nervos periferic și măduva spinării. De la nivelul măduvei se desprind nervii paravertebrali, câte o pereche pentru aproape fiecare vertebră. În cazul spondilozei cervicale, acești nervi pot fi iritați sau comprimați, mai ales atunci când orificiile osoase prin care trec se îngustează.
Nervii paravertebrali ai regiunii cervicale sunt responsabili pentru inervația capului, a gâtului, umerilor, brațelor, degetelor, spatelui și, într-o anumită măsură, a organelor din cavitatea toracică. Prin urmare, simptomele spondilozei cervicale nu se limitează doar la dureri locale, ci pot iradia până în membrele superioare.
De asemenea, prin coloana cervicală urcă două vase arteriale care pătrund în craniu și vascularizează zona posterioară a capului, unde se află diverși centri nervoși. Acest lucru explică de ce pacienții cu spondiloză cervicală sau alte afecțiuni ale acestei regiuni pot prezenta amețeli, tulburări de vedere, dureri oculare, migrene, cefalee sau chiar senzații auditive anormale, precum zgomote în urechi.
Cauzele spondilozei cervicale
<pÎn cele mai multe cazuri, spondiloza cervicală este corelată cu procesul natural de îmbătrânire, afectând în special persoanele sedentare sau cu postură incorectă. Un stil de viață activ, cu mișcare regulată și terapie prin exerciții, poate preveni sau întârzia apariția acestei afecțiuni.
Alte cauze posibile includ:
- Leziuni sau traumatisme la nivelul coloanei cervicale;
- Obezitatea;
- Osteoporoza;
- Intervenții chirurgicale la nivelul coloanei cervicale;
- Predispoziția genetică, în cazul persoanelor cu istoric familial de boală;
- Artrita severă.
Simptomele și manifestările spondilozei cervicale
În stadiile incipiente, spondiloza cervicală poate fi asimptomatică. Pe măsură ce boala progresează, pot apărea următoarele simptome:
- Dureri la nivelul gâtului și cefei;
- Dureri care se iradiază către umăr sau braț, uneori însoțite de furnicături;
- Dureri de cap și migrene;
- Contracturi musculare în zona gâtului, cu dureri la mișcările laterale ale capului;
- Rigiditate matinală a gâtului;
- Amețeală după menținerea capului în poziție înaltă pentru perioade prelungite;
- Percepția de sunete în urechi, precum un suierat prelungit sau pocnituri;
- Dificultăți în manipularea obiectelor, scăderea forței de strângere a mâinii, mai ales în cazurile cu compresie nervoasă (radiculopatie cervicală).
Diagnosticarea spondilozei cervicale
Diagnosticul începe prin consultul medical, în care medicul evaluează simptomele și efectuează teste funcționale, precum solicitarea mișcărilor capului sau testarea forței de prindere a mâinii. În suspiciunea acestei afecțiuni, sunt recomandate investigații imagistice pentru confirmare.
Principalele metode de investigație includ:
- Radiografia coloanei cervicale;
- Tomografia computerizată (CT) a coloanei cervicale;
- Rezonanța magnetică nucleară (RMN) a coloanei cervicale;
- Mielografia, care utilizează raze X și substanță de contrast pentru a vizualiza nervii afectați.
De asemenea, pot fi necesare teste pentru evaluarea funcției nervoase, cum ar fi electromiografia sau testele de conductibilitate nervoasă.
Tratamentul spondilozei cervicale
În stadiile incipiente sau moderate, terapia prin mișcare și gimnastica medicală reprezintă metode eficiente de ameliorare a simptomelor. Este important ca pacientul să urmeze sfaturile medicului cu privire la exercițiile care trebuie evitate, în funcție de particularitățile afectării coloanei cervicale.
În cazul durerilor persistente, tratamentul medicamentos poate include:
- Analgezice;
- Anticonvulsivante și miorelaxante;
- Antiinflamatoare;
- Acetaminofen;
- Injecții cu steroizi.
Intervenția chirurgicală este recomandată în situațiile în care este necesară îndepărtarea osteofitelor sau lărgirea canalelor nervoase paravertebrale ori a spațiului destinat măduvei spinării. De asemenea, chirurgia poate fi indicată pentru eliminarea unui disc herniat în cazul herniilor de disc cervicale.