Când numele este rostit în cercurile literare, reacțiile sunt întotdeauna intense. Unii vorbesc cu admirație despre talentul ei extraordinar, alții șoptesc povești despre o viață plină de pasiune și dramă. Ceea ce puțini știu este că povestea acestei femei ascunde episoade care ar putea fi scoase dintr-un roman de dragoste și tragedie.
La 33 de ani, a luat o decizie care avea să îi schimbe complet destinul. A plecat din România și s-a stabilit în Suedia, unde avea să devină una dintre vocile literare cele mai respectate. Dar ce a determinat-o să facă acest pas radical? Răspunsul se află într-o poveste de iubire tulburătoare care a marcat-o pentru totdeauna. Ceea ce s-a întâmplat înainte de plecarea ei din țară a rămas mult timp un secret bine păstrat.
Gabriela Melinescu a fost mult mai mult decât o simplă poetă și prozatoare. Cu peste 20 de volume publicate, ea a reușit să construiască o punte culturală între România și Suedia care a durat cinci decenii. Bogdan Popescu, directorul Institutului Cultural Român din Suedia, a numit-o “o ambasadoare culturală” care a promovat neobosit literatura română în țara nordică. După 1989, când legăturile cu România s-au restabilit, Gabriela a continuat să aducă în atenție scriitorii români, devenind o figură cheie în relațiile culturale dintre cele două țări.
Succesul ei în Suedia a fost remarcabil. Scriitoarea suedeză Agneta Pleijel a recunoscut că “poeta a îmbogățit spațiul scandinav prin literatura ei, iar Suedia are motive să îi fie foarte recunoscătoare”. Colaborările lor în traducerea poeziei românești, inclusiv a operei Ilenei Mălăncioiu, au fost apreciate în întreaga Scandinavie. Momentul aniversării de 80 de ani, sărbătorit la Institutul Cultural din Stockholm, a fost considerat o adevărată celebrare a unei vieți dedicate literaturii. Dar ce anume o făcea atât de specială în ochii contemporanilor ei?
Mircea Dinescu a oferit un indiciu când a spus că Gabriela făcea parte din “generația de aur” a poeziei și avea “o inteligență artistică specială”. El a comparat-o chiar cu Chagall, spunând că “cărțile ei erau diferite de tot ce se scria atunci”. Editura suedeză Albert Bonniers Förlag a remarcat dimensiunea suprarealistă a scrierilor sale. Dar farmecul ei nu se limita doar la talent – avea ceva magnetic care îi fascina pe toți cei care o întâlneau. Chiar și Nichita Stănescu, unul dintre cei mai mari poeți români, s-a îndrăgostit de ea.
Relația dintre Gabriela Melinescu și Nichita Stănescu a fost una dintre cele mai intense și dramatice povești de dragoste din literatura română. Ștefan Agopian, în volumul “Scriitor în comunism”, a dezvăluit aspecte tulburătoare ale acestei relații. Marele poet, dominat de gelozie, ajunsese să o încuie în casă pentru a o controla. Era o iubire obsesivă care a transformat-o pe Gabriela într-o prizonieră a propriei sale vieți. Tensiunea și suferința din această relație au atins cote dramatice.
Finalul acestei povești de dragoste a fost la fel de dramatic ca și începutul. “Într-o zi a pierdut-o. Era în 1970”, notează Agopian, oferind o mărturie despre fragilitatea unei relații intense și tulburătoare. Această pierdere a marcat-o profund pe Gabriela și probabil a influențat decizia ei de a pleca din România. Suferința și experiențele traumatizante din această perioadă au devenit parte din bagajul emoțional pe care l-a dus cu ea în exil, transformându-se ulterior în inspirație pentru opera sa literară.