Nicușor Dan, supranumit „Balaurul”: povestea amuzantă din spatele unei porecle care spune multe despre omul din spatele funcției
În spatele imaginii sale publice rezervate și a discursului sobru, președintele ales al României, Nicușor Dan, ascunde un trecut fascinant, presărat cu detalii care oferă o imagine mai caldă, mai apropiată de omul real din spatele funcției. Una dintre cele mai savuroase povești din tinerețea sa este legată de porecla „Balaurul”, primită în perioada liceului, pe când făcea parte din lotul olimpic național de matematică.
Un păr rebel și o minte de neînvins
Deși la prima vedere porecla poate părea intimidantă, „Balaurul” avea în cercul colegilor săi o conotație simpatică, chiar afectuoasă. Nu era vorba de un temperament dificil, ci de un amestec haios între aspectul său fizic – păr lung, bogat, imposibil de ignorat – și personalitatea sa puternică. Prezența sa, fie într-o sală de clasă, fie într-o tabără de pregătire pentru olimpiadă, era resimțită imediat.
Colegii glumeau că, atunci când intra în cameră, părea că vine un personaj desprins din basmele românești – impunător, cu o privire pătrunzătoare și cu o inteligență care impunea respect. „Balaurul” devenise astfel o etichetă simpatică pentru un adolescent care se remarcase nu doar prin înfățișare, ci și prin forța gândirii sale.
Un adversar redutabil și un coleg de încredere
În competițiile de matematică, Nicușor Dan era cunoscut ca fiind de neclintit. Avea o logică imbatabilă și o determinare rar întâlnită la vârsta aceea. Nu se mulțumea cu soluții parțiale, ci căuta mereu eleganța, perfecțiunea în raționamente. Tocmai din acest motiv, „Balaurul” nu era o poreclă de teamă, ci un semn de recunoaștere: era un adversar pe care ți-l doreai alături, nu împotrivă.
Colegii săi de generație își amintesc și acum cu zâmbetul pe buze de acel tânăr introvertit, dar cald, cu o minte briliantă și un umor sec, subtil, care ieșea la iveală în cele mai neașteptate momente.
Din sala de olimpiadă, în fruntea țării
Anii au trecut, părul s-a scurtat, dar mintea a rămas la fel de ageră. Nicușor Dan a devenit o figură centrală în peisajul public românesc, traversând parcursul de la matematician olimpic la activist civic, apoi la edil și acum, președinte ales. Imaginea sa este, astăzi, una sobră, chiar rigidă în ochii unora. Dar povești ca aceasta, cu „Balaurul” din anii de liceu, reușesc să umanizeze o personalitate adesea percepută ca distantă.
Sunt amintiri care ne amintesc că și liderii noștri au fost, cândva, adolescenți cu porecle trăsnite, care râdeau între probleme de geometrie și glume cu colegii de tabără. Că, înainte de discursuri oficiale și decizii de stat, au fost copii cu visuri, emoții și un stil inconfundabil de a ieși în evidență.
„Balaurul” a rămas în memorie nu ca un monstru din povești, ci ca un simbol al unui om care, din tinerețe, a știut să impună respect prin caracter, nu prin poziție. Iar astfel de detalii nu sunt doar curiozități, ci bucăți de istorie personală care construiesc, pas cu pas, imaginea completă a unui om aflat azi în fruntea țării.