Nicholas Clapp, cel supranumit „Indiana Jones din viața reală” a murit la 89 de ani. Exploratorul a avut o pasiune nebună pentru găsirea „Atlantidei Nisipurilor”.
Nicholas Clapp, cineast, scriitor și aventurier american supranumit „Indiana Jones din viața reală”, a murit la vârsta de 89 de ani. A fost cunoscut pentru încercările sale de a descoperi orașul pierdut Ubar, numit de unii „Atlantida nisipurilor”.
A murit Nicholas Clapp
Nicholas Clapp a murit la 89 de ani. Cunoscut regizor de documentare și aventurier descris drept „un Indiana Jones în viața reală” datorită obsesiei sale pentru găsirea unui oraș pierdut în deșertul Arabiei, acesta s-a stins din viață în locuința sa din Borrego Springs, California.
Trista veste a morții sale a fost dată chiar de fiica lui. Cristina Clapp a declarat că faimosul său tată s-a stins din viață din cauza complicațiilor provocate de un accident vascular cerebral. Chiar dacă a murit, viața „adevăratului Indiana Jones” va fi mereu o sursă de inspirație pentru toate generațiile.
Cine a fost, de fapt, Nicholas Clapp
Nicholas Roger Clapp s-a născut pe 1 mai 1936, în Providence, statul Rhode Island. Tatăl său, Roger Tillinghast Clapp, era avocat. Mama sa, Helen Clapp, era voluntar la Providence Art Club.
Nicholas a absolvit Universitatea Brown în 1957 cu o diplomă în literatură americană, apoi a servit în Rezerva Armatei. În 1962, a obținut un masterat la Școala de Arte Cinematografice a Universității din California de Sud.
Nicholas Clapp a fost căsătorit cu Kathryn Kelly, femeia care i-a dăruit o fiica, pe Christina. Cei doi au divorțat în 2002, iar în 2004, Clapp s-a căsătorit cu Bonnie. Cuplul a avut împreună o fiică, pe Jennifer.
Nicholas Clapp și-a pus amprenta asupra a două documentare nominalizate la Oscar. A fost producător executiv al filmului „Journey to the Outer Limits”, nominalizat și câștigător al unui premiu Emmy. De asemenea, a fost și director de producție la „The Incredible Machine”, un documentar despre funcționarea corpului uman.
Nicholas Clapp a regizat în 1996 documentarul „The Lost City of Arabia” pentru seria „Nova”. În 1998, a scris cartea „The Road to Ubar: Finding the Atlantis of the Sands”. Într-un articol apărut după publicarea cărții, Los Angeles Times l-a numit „un Indiana Jones din viața reală”.
Cum a început obsesia lui Nicholas Clapp pentru găsirea „Atlantidei Nisipurilor”
În 1981, Clapp a intrat într-o librărie din Los Angeles. Căuta un motiv pentru a se întoarce în deșertul Arabiei, unde lucrase la un documentar în Oman. Întâmplător sau nu, a dat peste o carte de călătorii din 1932 a exploratorului britanic Bertram Thomas, „Arabian Felix: Across the Empty Quarter of Arabia”.
Ulterior, a început să răsfoiască colecțiile bibliotecii Huntington din San Marino și pe cele ale Universității din California. Era într-o continuă căutare de hărți rare, cărți și documente. Cercetările sale l-au făcut să suspecteze că Ubar ar putea fi locul identificat ca Omanum Emporium în secolul al II-lea d.Hr. de geografii greco-romani.
În 1983, Clapp a sunat la Laboratorul de Propulsie Jet a NASA și a vorbit cu Ronald G. Blom, geolog și specialist în imagistică la distanță. Acesta l-a întrebat pe Dr. Elachi: „Poate fi folosită nava spațială pentru a găsi un oraș pierdut?”
Nicholas Clapp a vrut să găsească orașul Ubar cu ajutorul NASA
Dr. Elachi a fost de acord să încerce, iar naveta Challenger a survolat de două ori un deșert din sudul Omanului cunoscut drept Cartierul Gol. Nu s-au găsit ruine îngropate, dar imaginile din spațiu au detectat kilometri întregi de trasee ale rutelor de caravane străvechi. Toate duceau spre rămășițele unui fort de piatră de la un puț de apă cunoscut sub numele de Shisr.
Pentru a investiga situl, Clapp avea nevoie de o echipă bună. Astfel, i-a luat pe Dr. Blom, Ranulph Fiennes, un explorator britanic și pe Alan Jutzi, curator de cărți rare la biblioteca Huntington. Echipei i s-au alăturat și Juris Zarins, un arheolog specialist în Orientul Mijlociu și George Hedges, un avocat din Los Angeles cu experiență în arheologia clasică.
În noiembrie 1991, Clapp a dat startul săpăturilor din a doua expediție. Acestea au scos la iveală ruinele unui oraș îngropat, de formă octogonală. Structurile fuseseră construite în jurul unui rezervor de apă într-o cavernă de calcar.
Într-un articol de primă pagină din 5 februarie 1992, The New York Times relata că exploratorii și arheologii erau „aproape siguri” că găsiseră Ubar, reprezentat pe hărțile lui Ptolemeu ca Omanum Emporium.