Gigi Becali, cunoscut pentru acțiunile sale caritabile, a oferit din nou ajutor unor persoane cu nevoi, fără să stea pe gânduri. Episodul s-a petrecut la slujba de proclamare a celor 16 românce cu viață sfântă, de la Catedrala Patriarhală, unde omul de afaceri a împărțit bani celor adunați în curtea lăcașului de cult.
Gestul făcut unei femei nevoiașe
La finalul slujbei, Becali a coborât dintr-o limuzină evaluată la aproape o jumătate de milion de euro și a continuat să ofere ajutoare. O femeie l-a urmat până spre mașină, implorând sprijin. Potrivit martorilor, aceasta ar avea probleme serioase de sănătate, iar omul de afaceri nu a rămas indiferent: i-a întins o sumă consistentă, de 7000 de lei.
Un martor ocular a surprins scena și a povestit că gesturile similare nu sunt o raritate atunci când Becali iese din biserică.
„Ia uitați, i-a dat acestei femei 7000 de lei. Mereu le împarte bani bolnavilor. Știu că și ieri a împărțit sute de lei cerșetorilor care au venit la biserică’
În aceeași dimineață, el a dăruit bani și altor persoane aflate în nevoie. De-a lungul timpului, omul de afaceri a finanțat numeroase cauze sociale, a contribuit la ridicarea de locuințe pentru familii lovite de dezastre și a oferit milioane de euro drept sprijin umanitar.
De ce spune că se gândește zilnic la moarte
Întrebat despre resorturile care îl împing către asemenea fapte, Becali a vorbit despre disciplina interioară și despre faptul că își amintește, în fiecare zi, de moarte. Spune că acest gând îl ține departe de lăcomie și îi temperează supărările trecătoare, inclusiv pe cele legate de fotbal.
„Eu, în fiecare zi, mă gândesc la moarte. Păi dacă nu te gândești la moarte, faci multe greșeli. Dar dacă te gândești la moarte… Tot acolo, la coșciug, ajungi. Ce atâta lăcomie, ce atâta nebunie? Am pierdut, cutare… Și la fotbalul ăsta, să știi că supărarea e mare. La mine, supărarea e pe moment, puțin, atunci. Apoi, trece. Mă gândesc la moarte. Ce o să iau dacă câștig eu campionate sau Champions League? Le iau cu mine în groapă? Dacă te gândești la moarte, știi ce liniștită e viața?”
Afirmațiile lui subliniază un mod de a privi viața în care gloria sportivă sau câștigul material rămân secundare în raport cu ideea finalului inevitabil. În acest registru, donațiile și proiectele filantropice apar ca o consecință firească a unei filosofii personale care valorizează faptele bune în fața trofeelor sau a performanțelor trecătoare.
Scena caritabilă s-a petrecut în contextul religios al Catedralei Patriarhale, unde mulți credincioși și oameni în nevoie se adună la marile momente liturgice; acolo, gesturile de ajutor devin vizibile și imediat resimțite de cei care au mai mare nevoie de ele.