Unul dintre elevii răniți grav în atacul din Austria se află în stare stabilă, chiar dacă a fost împușcat de două ori în cap. Mama acestuia a făcut declarații șocante.

Răzvan are doar 17 ani. Ar fi trebuit să se gândească la vacanță, la prieteni, la planurile pentru vară. În schimb, viața lui a fost pusă pe pauză într-o dimineață de marți, când sala de clasă din Graz, Austria, s-a transformat într-un loc al groazei. A fost împușcat de patru ori – două gloanțe i-au atins capul. A fost dus la spital într-o stare critică. Astăzi, e în viață. Și doar atât contează.

„Răzvan trăiește. Dumnezeu a făcut o minune.”

Mama lui a aflat că fiul ei a fost rănit de la telefonul pe care niciun părinte nu ar trebui vreodată să-l primească. A alergat la spital cu sufletul prăbușit, rugându-se cu fiecare pas. După ore de operații, speranță, lacrimi și tăcere, medicii au venit cu o veste: băiatul e stabil.

„Răzvan e bine, e stabil. Dumnezeu a făcut o minune”, a spus ea, cu vocea sugrumată de emoție, pentru Antena 3. E recunoscătoare medicilor care i-au salvat copilul și îngenuncheată în fața unei dureri mai mari decât a sa: „Mi-e greu să vorbesc… Dar gândul meu se duce la ceilalți părinți care și-au pierdut copiii. Nu există durere mai mare.”

„Patru gloanțe. Într-un copil de 17 ani.”

Pastorul Fedor Covaci, apropiat al familiei, a fost cel care a vorbit despre rănile suferite de adolescent: „Un glonț în picior, unul în braț și două în cap. Patru gloanțe. Dar Răzvan trăiește. Mama lui era la spital, nu am putut vorbi prea mult. Plângea de bucurie și groază în același timp.” Pastorul a descris școala ca pe un loc sigur, o instituție bună. Nimeni nu s-ar fi gândit că acolo, într-o zi oarecare, viața putea să se frângă în asemenea mod.

Și alt elev român printre răniți

Al doilea elev român rănit în atac se află internat, însă rănile sale sunt ușoare. Potrivit Ministerului Afacerilor Externe, amândoi adolescenții primesc îngrijiri medicale, iar familiile sunt în contact cu autoritățile.

„Ambasada României la Viena a luat imediat legătura cu autoritățile austriece. Ni s-a confirmat că doi elevi români se numără printre victimele atacului. Suntem în legătură directă cu familiile lor”, a transmis MAE.

Gloanțe în pauza de la ora de matematică

Marți, la prima oră, un tânăr de 21 de ani – fost elev al școlii – a intrat în clădire cu două arme de foc. A început să tragă în stânga și-n dreapta. Fără țintă. Fără oprire. A ucis nouă copii: șase fete și trei băieți. Alți doisprezece au fost răniți. După atac, agresorul s-a sinucis într-o toaletă.

Elevii care au scăpat povestesc printre lacrimi cum s-au ascuns sub bănci, cum au încuiat ușile, cum și-au ținut respirația pentru a nu fi auziți. Unii și-au trimis mesaje de adio părinților. Nimic nu te pregătește pentru așa ceva. Nu la școală. Nu la 16 ani.

Durere, doliu, întrebări fără răspuns

Austria e în doliu. Trei zile în care drapelele au fost coborâte în bernă. În fața școlii, flori, lumânări, scrisori. Elevii nu se mai întorc deocamdată în clase. Poliția păzește clădirea. Ancheta e în desfășurare, dar întrebările sunt mai multe decât răspunsurile.

„Ca guvernator și ca tată, sunt profund întristat. Ceea ce s-a întâmplat la Graz este de necrezut. Un act de nebunie care a adus suferință de nedescris”, a spus Mario Kunasek, guvernatorul landului Stiria.

Premierul și cancelarul Austriei au transmis că este cel mai grav atac armat din istoria recentă a țării. O țară întreagă e în stare de șoc. Părinții cer măsuri. Copiii întreabă: „Ne mai întoarcem vreodată la școală fără frică?”

Un băiat de 17 ani care a văzut moartea cu ochii

Răzvan e în viață. A supraviețuit la limita dintre lumi. Îl așteaptă luni de recuperare și, poate, o viață întreagă de vindecare sufletească. Dar e aici. Se va întoarce acasă. Va putea, într-o zi, să-și strângă mama în brațe și să-i spună: „Am fost acolo. Și am revenit.”

Pentru familia lui, pentru ceilalți părinți, pentru colegii lui, această zi nu va fi uitată niciodată. Și poate, dincolo de durere, va rămâne o lecție: despre fragilitate, despre curaj și despre cât de prețioasă este fiecare viață.